Marie - un nou zambet, o noua perspectiva si... de ce nu... o noua revenire cu Roxette!

(traducerea inteviului dat de Marie Fredriksson pe 9 februarie, pentru emisiunea Nyhetsmorgon a canalului suedez TV4) Cu totii ne amintim cu tristete ceea ce i s-a intamplat lui Marie Fredriksson in septembrie 2002, cand dupa ce alergase pe afara, a lesinat in baia din apartamentul ei. Diagnosticul a fost unul dureros - tumoare la creier... Viata ei s-a schimbat mult de atunci, devenind o lupta sustinuta penru fiecare zi. Printre lucrurile care i-au dat putere s-a aflat si pasiunea pentru desen, care in anul 2005, a capatat si o forma concreta, prin organizarea unei expozitii. Acum Marie revine cu cea de-a doua expozitie! Iar reporterul TV4, Lasse Bengtsson a avut privilegiul de a sta de vorba cu Marie chiar acasa la aceasta si chiar in plin proces de creatie!
Lasse Bengtsson: Spre deosebire de prima ta expozitie in care ai folosit numai negru si alb, de data aceasta desenele tale au mai multa culoare. Cum de s-a intamplat? Marie Fredriksson: M-am cam plictisit - totul parea atat de intunecat. Gri si intunecat. Culmea este ca pentru aceasta expozitie, am folosit multe culori, dar acum parca am din nou chef sa folosesc carbune. Asa ca stau de vorba cu mine insami, ca sa ma hotarasc. Ce ar trebui sa folosesc azi? Carbune. Ba nu, ar trebui mai multa culoare. Sunt zile in care nu ma opresc decat asupra creioanelor colorate. Totul depinde de starea de spirit. E fantastic, uita-te putin la partea asta cu albastru si dupa aceea, la partea cu gri. Parca sunt facute sa stea impreuna, dar cu toate astea e si ceva care nu merge. Nu prea stiu cum sa explic, dar simt atata libertate si liniste. Libertate, tihna si liniste. Cuvintele astea ma fac sa ma simt atat de bine. Lasse: Ai nevoie de astea atunci cand creezi? Marie: Da, foarte des. Dar uneori simt ca am chef sa ascult putin rock 'n roll, a fost atat de multa liniste aici... Atunci pun muzica sa cante foarte tare. Iarasi, depinde de starea de spirit. Pot sa incep sa desenez numai daca am pornirea pentru asta. Ma simt bine azi? Atunci incep sa desenez si o sumedenie de lucruri se intampla de la sine. Sau nu iese nimic si atunci ma supar si arunc foile de hartie. Sunt cam scumpe, dar trebuie sa le arunc. Nu suport sa le am in fata ochilor cand imi dau seama ca nu se alege nimic de ele. Cand sunt intr-o dispozitie buna si am multa incredere in mine, atunci chiar pot sa fac ceva. E la fel ca atunci cand cant. Totul depinde de ce se intampla in sufletul tau. Lasse: Care crezi ca e diferenta intre a desena si a face muzica? Marie: Asta e libertatea, libertatea completa. Lasse: Mai mult decat muzica? Marie: Da, pentru ca am cantat si am facut muzica toata viata mea. Stiu cum sa fac asta. A fost foarte dureros pentru mine cand m-am imbolnavit, pentru ca nu mai puteam face nimic. Nu simteam nici impulsul de a canta, nici de a face altceva. A fost tare greu. Dar dupa aceea, cand am inceput sa-mi revin si sa ma simt mai bine, am reinceput sa scriu cantece si sa cant. Cel mai mult sa cant. Asa am inceput sa-mi dau seama ca trebuie sa revin. Dar inca o data, de vreme ce am cantat atata timp, desenul a fost cel care mi-a luat din ce in ce mai mult timp. Si ma facea sa ma simt atat de bine. Chiar daca boala ma facea sa traiesc un iad, desenul mi-a oferit o noua perspectiva asupra vietii. Traiesc fiecare zi pe rand. De fapt, sunt multumita ca lucrurile au iesit asa. Mai era doar un pas, puteam sa nu mai fiu astazi aici. Am prieteni care au trecut prin aceeasi situatie si care acum nu mai sunt in viata. Dar gata, s-a terminat si n-ar trebui sa mai vorbesc despre asta. Lasse: Dar cum te simti acum, Marie? Marie: Acum ma simt foarte bine. Lasse: Lucrurile sunt pe calea cea buna? Marie: O, da. Singurul medicament pe care il mai iau acum este pentru epilepsie. Trebuie sa-l iau. Dar e o diferenta atat de mare, nici nu-ti imaginezi. Sa fiu in stare sa ma trezesc dimineata si sa ma simt fericita, sa fiu in stare sa ma ridic. A fost o vreme in care nu puteam face astea. Acum pot sa ies si pe afara, ieri am fost sa ma plimb prin padure. Natura este atat de minunata aici, in Djursholm. E un aer atat de curat, imi place atat de mult aici. Acum vremea nu e chiar atat de buna, dar totusi... Lasse: Ti-a afectat asta in vreun fel creativitatea? Ce se intampla cu vederea ta? Marie: (arata la ochiul drept) S-a dus si n-o sa mai revina niciodata. Ochiul stang este cel sanatos. Cand ma uit spre tine... stai putin... trebuie sa-mi misc tot capul, pentru ca partea dreapta e total pierduta. E foarte greu, ma tot lovesc de lucruri, pentru ca nu pot vedea. Dar de-acum m-am obisnuit. Lasse: Cine sunt chipurile din desenele tale? Marie: Unele sunt chipuri atat de cunoscute, altele sunt emanatia imaginatiei mele. Nici nu-ti pot spune care sunt reale. Lasse: Sunt oameni in viata? Marie: Da, unele dintre ele. Lasse: Cat din tine este in aceste desene? Marie: Acest desen, de exemplu, se numeste „Eu”. Arata cele trei chipuri ale mele. Arat groaznic, mai ales in acesta din mijloc. Asa aratam cand ma simteam cel mai rau. Lasse: Ce vezi in desenul acesta cand il privesti acum? Cum era? Marie: Ingrozitor. Eram atat de plina de cortizon. A trebuit sa iau atat de mult. Dar si acum cred ca desenul asta trebuia sa existe, este parte din mine. Mi-a luat mult timp sa ma hotarasc sa-l arat, dar dupa aceea m-am gandit... asa a fost atunci. Lasse: Sa ne uitam si la celelalte desene... Marie: Acesta a fost facut in 2006. Lasse: „Vant albastru”. Marie: Da, a fost o perioada tare grea. Au trecut cam doi ani, aproape trei, de la desenul acesta. Dar am inceput sa folosesc creioane si sa incerc si culori. A fost ca un fel de speranta, dar a fost o perioada cumplita. Lasse: Care a fost cel mai dificil lucru in acea perioada? Marie: Eram in plin proces de recuperare. Boala m-a tinut in sah pana in vara trecuta, cand doctorii mi-au spus ca mi-am revenit complet. A fost suficient sa aud asta si am devenit o noua persoana. Hai sa vedem ce avem aici. Da, acesta este desenul meu preferat. Lasse: "Punk". Marie: Da. Lasse: Ce inseamna „punk” pentru tine? Marie: Eliberare, o eliberare minunata. Si muzica, muzica asta fantastica. „God save the Queen” era un cantec fantastic. Lasse: Acest desen are o semnificatie speciala, cred. Marie: Se numeste „Ett bord i solen” (O masa in soare). Acesta este unul dintre cele mai bune lucruri pe care le stiu pe lumea asta, sa stai la o masa in plin soare. Inseamna atat de mult, cred eu. Te face sa te simti atat de bine, mai ales primavara. (Citeste dintr-o carte) O masa in soare. Pentru mine inseamna lumina. Acolo ma simt cel mai confortabil, in lumina. Calda sau rece, nici macar nu conteaza. Lumina este cea mai importanta. Lasse: Bineinteles ca toata lumea intreaba despre Per Gessle si Roxette. Ai vreun plan in privinta asta? Marie: O, da. Bineinteles. Vorbim despre asta tot timpul. Cred ca se va intampla ceva, dar inca nu stim cand si cum. Lasse: Dar tu chiar vorbesti serios, adica este adevarat ca vei face din nou ceva ca parte in Roxette? Marie: Da, cred ca da. Lasse: Crezi ca o sa te descurci cu turnee si restul? Marie: Nu cred ca o sa mai sar asa cum o faceam odata. Eram nebuna atunci, alergam pe scenele acelea enorme pe care concertam noi. Nu trebuie sa fie neaparat la fel, poate fi ceva un pic mai modest. O sa vedem. Lasse: Cand te gandesti la viitor, ce ai in minte? Spui ca nu iti place sa gandesti in perspectiva, ca preferi sa traiesti pentru ziua de azi. Marie: Da, modul acesta de a gandi ma face sa ma simt confortabil. Saptamana viitoare o sa fac asta si cu asta. In momentul asta suntem aici si eu chiar dau valoare acestui moment. Am petrecut o dupa-amiaza minunata aici, soarele a stralucit atat de frumos, fantastic. Ma bucur mult de lucruri ca acesta. Nu stim ce se va intampla maine. Poate o sa ninga... Lasse: Stii mai bine sa te bucuri de viata acum? Marie: Da, trebuie. Sunt nevoita. Sau poate nevoita nu este cuvantul potrivit. Dar sunt atat de recunoscatoare pentru ceea ce mi se intampla, pentru fiecare zi in care ma trezesc si ma simt sanatoasa. Asta e cel mai bun lucru in viata. Sursa: Forum RTR, Roxette on TV; Traducere in romana: Maria