Miliardari la concertul Roxette - asa a fost cu 19 ani in urma

In asteptarea concertului de la Bucuresti, va invit sa cititi un reportaj publicat in numarul din 30/iulie 1992 al revistei “Pop Rock & Show”. Autoarea articolului, Carmen Olaru, povesteste experienta traita la concertul din 8 iulie sustinut de Roxette la Budapesta.

“Desi au existat ca si la concertul Guns N’Roses firme care au organizat excursii la Budapesta pentru show-ul Roxette, mi-am propus sa fac deplasarea pe cont propriu. E drept ca un drum Iasi-Budapesta si retur nu este chiar la indemana oricui, fiind vorba atat de efortul financiar, cat si de oboseala acumulata intr-un asemenea traseu.

Dar va asigur ca a meritat din plin! Si asta nu numai pentru ca eu eram prima oara la un spectacol de o asemenea amploare, cu o formatie valoroasa, ci si pentru ca Roxette nu si-a inselat fanii, ci dimpotriva.

Dar pana sa ajung la impresii cred ca ar fi bine sa povestesc ceva despre atmosfera.

8 iulie, ora 20, Kisstadion din imediata vecinatate a “fratelui mai mare” Nepstadion atrage spectatori de toate varstele (am vazut familii intregi venite la spectacol, copii, adulti, alti Roxette-isti) care vin din colturi diferite ale capitalei. Sosesc cu metroul si desi nu cunosc zona este foarte simplu de nimerit: toata lumea care ocoleste stadionul mare are o directie precisa pe care o urmez si eu. Multe masini, autocare inconjoara zona, comercianti cu fel de fel de produse te indeamna sa te opresti la sucurile, berile sau sandvisurile lor.

Se intra ordonat in stadion, nu suntem intrebati de aparate, umbrele etc. (ca la alte spectacole) dar biletul de intrare are pe verso indicatii in acest sens.

Se ofera fanilor Roxette tricouri, discuri si casete “Joyride”, ceva postere, evident la preturi de fani.

Ma impresioneaza din nou, ca in orice magazin pe care il vizitasem anterior, amabilitatea unei doamne din echipa de organizare. Are vreo 45 de ani si nu ezita sa ma conduca pana la locul inscris pe bilet, intelegand probabil ca sunt straina de zona. Locul pe care il am este deosebit de bun (950 Ft), oferindu-mi posibilitatea sa vad si sa aud foarte bine totul.
Intarzierea de 5-10 minute ma costa inceputul spectacolului pe care il ratez, adica formatia de 6 (probabil suedezi sau britanici) care canta timp de 20 de minute. Nu suna rau, dar toata lumea asteapta Roxette.

Cu toate astea, constiinciosi cei din fata scenei – “gazonarii” – isi fac incalzirea, cantand si cu acesti baieti simpatici.
Pauza de instalare a sculelor Roxette imi da prilejul sa “filmez” ce mai e prin jur. Stadionul este aproape plin (exceptie o peluza din stanga scenei, care cred ca nu oferea vizibilitate si tribuna din partea opusa a scenei, deci cea mai departe); pe gazon grupul compact de fani se pregateste dansand pe muzica oferita de organizatori, chiar daca ea nu este Roxette, ci Queen, Genesis, Right Said Fred sau The KLF.

Echipa de ordine isi face simtita prezenta prin extragerea (asemenea unor masele cariate) a celor care, aflandu-se in primul rand din fata scenei, risca sa nu mai poata respira din cauza multumii care impinge din spate. Figura asta se repeta pe tot parcursul spectacolului astfel ca ajunge sa nu ma mai impresioneze.

Si a venit ora 21... Si a pornit Roxette la treaba...

Dupa un recent turneu american cu destule emotii initiale, dar care a insemnat in final o mare sarbatoare, cei care au vrajit America au cantat din nou pentru publicul cel mai drag lor – cel european si ei nu le-au inselat asteptarile!
Beneficiind de o sonorizare deosebita, de un excelent efect de lumini, acesti doi suedezi despre care presa americana a scris ca nu sunt in stare sa sustina un show au incantat publicul.

Acompaniati de sase instrumentisti, Per si Marie au stiut sa castige spectatorii fara a apela, asemenea altor trupe, la artificii, dialoguri fortate cu sala, indemnuri dirijate de a canta sau de a dansa.

Totul a fost atat de firesc, de natural si spontan, incat m-am convins din nou ca asa sunt ei si doar prin muzica lor atrag, nu prin extravagante.

Au debutat cu Hotblooded, dupa care au urmat alte 13 melodii: o noua compozitie alaturi de cunoscutele Dangerous, Spending my time, Fading like a flower, Dressed for success, Big L, The Look. Cum era de asteptat, apogeul receptarii publicului l-a constituit “It must have been love”, precedat de o excelenta proba de voce (fara acompaniament) a Mariei.
La ora 22.10, dupa un efect de scena deosebit datorat celor doua “fantani arteziene de artificii”, ni s-a spus simplu “Good night” dar nimeni nu s-a miscat din loc. Era nefiresc sa lipseasca din showul Roxette tocmai Joyride care, credea Marie, nu va avea succes in America.

Dupa 10 minute de aplauze am primit ce am vrut, dar nu oricum, ci impreuna cu 6 baloane uriase colorate aruncate spre public (chiar atunci cand Per vorbea de baloon). Pana la 22.20 mai este loc si de un supliment la  Joyride.
Dar tot nu este suficient: alt bis, alte doua melodii ne bucura, mai ales ca nici Listen to your heart nu putea lipsi. Dar la 22.35 chiar s-a terminat!

N-am vazut pe stadion nimic din istericalele fanilor altor trupe, Roxette-istii si Roxette-istele au fost calzi, au cantat, au dansat, au aprins luminite, au agitat permanent niste bastonase fosforescente (“doar” 250 Ft/bucata), care creau o imagine deosebita stadionului.

In apropierea mea doi adolescenti, o fata si un baiat, au stat in picioare tinandu-se de mana si au cantat tot timpul. Desi tip “ochelaristi-tocilari” la prima vedere, tinerii s-au dovedit adevarati fani fredonand melodiile cap-coada si dovedind ca au avut timp sa invete si cuvintele. Ca ei ii iubeau pe Roxette este sigur, ca ii vor iubi si mai mult de acum inainte sunt si mai sigura! Pentru ca cei lansati doar in 1989 de inspiratul DJ Radio Minneapolis Dean Cushman, nu sunt deloc greu de iubit!

La iesire “lupta” se dadea pentru cumpararea afisului de spectacol si a unor reusite postere . Dar mi-am numarat din nou banii si mi-am zis ”Bine ca i-am vazut live!”. Am trecut pe langa cei care asteptau sosirea la autocar si plecarea artistilor, considerandu-ma un om cu suflet mai bogat (macar in seara aceea).

In seara aceea am fost miliardara sufleteste timp de 1 ora si 35 minute! “  

*multumiri lui daneny