Concertul din Budapesta (01.06.2011) - cronica unui fan

Multumim lui Robert Ecsedi (care a fost la concertul din Budapesta) pentru urmatoarea cronica:

Am ajuns la arena la 14.30 ora locala (15.30 ora noastra), unde in jur de 25 de fani hardcore erau deja lipiti scai de poarta de fier din fata arenei, avand un steag suedez de marime obisnuita, atarnand deasupra lor. Fanii din Ungaria nu erau foarte sociabili, lucru care m-a enervat la culme :). Dar ne-am intalnit cu Emil din Bulgaria, la randu-i intr-un turneu cu Rox prin Europa :), dupa aceea a venit si Mihai a.k.a. Wolfskin cu care am dat de inteles tuturor ca nu suntem de prin zona :).

M-a surprins sa vad o unguroaica care citea ceva dintr-un caiet studentesc. Curios fiind de mic copil, am reusit sa elucidez tema operei citite si am constatat cu uimire ca citea versurile Rox asternute de ea cu migala in caietul respectiv.

Pe la 5.30 deja ascultam Roxette, intrucat soundcheck-ul se auzea pana afara. Printre piesele cantate la soundcheck au fost: Way Out, Stars, Opp Nox, 727.

Pe la ora 6 ne-a lovit o ploaie crunta cu tunete si fulgere. Bineinteles ca nu ne-au lasat inauntru sau macar pana la usile arenei. Dupa vreo jumate de ora de injuraturi in toate graiurile celor prezenti, aflandu-ne sub un program de spalare complet si profund,  
oamenii de ordine s-au indurat de noi si ne-au lasat in cele din urma pana la usile de sticla ale arenei.

Intrarea s-a facut prin 2 parti. Eram al doilea in fata usii, iar in momentul in care s-a deschis usa, foarte agitat fiind, am facut tampenia de a lasa biletul in mana agentului caruia ii revinea scanarea si n-am putut sa trec de urmatorul ticket check, neavand biletul. Am luat-o la fuga inapoi si spre norocul meu agentul pusese biletul deoparte.

Am ajuns la ultimul hop pana la intrarea in arena intr-o pozitie favorabila cu toate cele intamplate, in al treilea rand avand in fata o doamna asa pe la 48 – 50 ani. Am mai stat vreo jumate de ora (intre timp Chris si Magnus au gresit usa :), lucru care ne-a amuzat copios), pana s-a deschis si ultima usa pana la accesul pe pista arenei, insa la cealalta intrare a arenei s-au deschis usile cu cateva secunde diferenta, suficient insa sa nu prind primul rand, ci al treilea, insa am stat fata in fata cu Per.

In deschidere a cantat o tipa din Oradea, castigatoarea megastarului din Ungaria. Singurul lucru bun e ca a cantat spre bucuria noastra doar jumate de ora.

La 9.10 a inceput concertul. A fost ceva de nedescris, publicul a fost nemaipomenit de energic, lucru pe care l-am observat si in ochii lui Per si Marie. Cu siguranta am fost 10.000 de spectatori pentru cele 12.000 de locuri disponibile. Dar repet atmosfera a fost cutremuratoare. La Dressed For Success si SIMC toata lumea parca si-a pierdut mintile.

Eu deja la “The Big L” am fost terminat fizic… 9 minute sarind in sus si aplaudand in continuu... Marie a cantat neasteptat de bine pentru mine, insa versurile de la Silver Blue le-a facut varza in totalitate. Setlistul era identic cu cel de la Bucuresti, din pacate n-au cantat Way Out, una dintre favoritele mele. La Perfect Day i-am cantat si noi La Multi Ani Mariei.

Una dintre surprizele mele a fost piesa She’s Got Nothing On But The Radio, cu un sound rock foarte foarte catchy, incomparabila cu ce auzim noi pe CD.

Per ne-a multumit de 2 ori in limba maghiara: “Koszonom”. Chris a cantat o piesa din folclorul maghiar pe care si Freddie Mercury l-a cantat in 1986 fanilor maghiari.

Pentru mine momentele de exceptie au fost Opp Nox si 727 (outro-ul piesei este demential!!!),  piese care au ceva care te fac sa nu mai fii lucid, sa fii posedat pur si simplu de muzica ce se auzea.

La How Do You Do, Per nu a apucat sa inceapa piesa intrucat noi deja cantam prima strofa. La refrenul de la Dangerous la fel. La fel si cu primul refren de la Fading Like A Flower.

La Joyride si The Look si tribunele erau in picioare, exultand. Listen To Your Heart a avut un ending de zile mari.

Dupa concert am mers (cu peripetii rutiere, ce-i drept) la hotel, la Four Seasons Gresham, insa din pacate masina care-i aducea pe P & M a intrat in incinta hotelului printr-o parcare subterana de care dispunea hotelul respectiv. Am fost un pic dezamagit pentru ca P si M ne-au vazut stand acolo, in jur de 12 fani, si cu toate astea n-au mai iesit la un autograf. Asa ca am ramas cu amintirile personale din 2001 din Austria.

In concluzie, a fost un spectacol deosebit si a meritat pe deplin efortul pe care l-am depus in a-i vedea din nou.