Roxette, ne-am udat pîn’ la șosete!

Există patru semne după care un om poate să-și dea seama că o trupă îi mai înșală pe spectatorii estici, mai fleți și mai entuziaști de felul lor, făcînd unplayback de toată frumusețea. Cîte-un gigant al pop-rock-ului din jurul anilor ’90, după care ai suspinat fără speranță din liceu și pînă prin 2007, cînd au început să apară pe aici niște rockeri, dar bătrîni.

O să dau cele patru semne și o să le pun în relație cuconcertul Roxette, de la care m-am întors aseară ud fleașcă, după o rupere de nori, dar în al nouălea cer, ca să înțelegeți de ce normalitatea te poate face atît de fericit.

 

1. Mulți soliști cîntă cu spatele la public, ca să ascundă nepotrivirea dintre ce cîntă ei și ce se aude pe bandă, își maschează cu nerușinare fața și gura cu microfonul. Nu a fost cazul la Roxette. Doamna Roxette a stat frumos cu microfonul unde trebuie, puteai să-i vezi și omulețul dacă te străduiai, și s-a văzut că ce era la ea în gușă era și la spectator în urechiușă.

2. Mai vezi cîte unul, pe la un 73 de ani, care fuge de colo pînă colo pe scenă, cîn­tînd perfect în timpul ăsta. Vi se pare cinstit față de spectatori? Mie, unul, nu. Dacă vreau aerobic, știu unde să-l găsesc. Ei bine, fata (poate, ce-i drept, și din cauza bolii pe care a avut-o) a cîntat și nu a dansat, nu s-a zbenguit, iar membrii trupei nu s-au chinuit să arate ca acum 20-25 de ani. Foarte bine, Roxette, continuă în stilul ăsta.

3. Un alt semn că trupa pe care o aveți în față face playback e cînd abundă efectele speciale. Trupele cu multe efecte speciale (fum, lumini, artificii), sînt dubioase. Roxette a avut doar ceva lumini, dar nimic excesiv. Bravo!

În fine, 4, unul dintre cele mai importante semne că o trupă face playback e atunci cînd ai impresia că auzi fix aceeași melodie cum o ai pe casetă, CD sau calculator, pe albumul de acum 20 de ani. Mi s-a întîmplat la Aerosmith, The Rolling Stones și Faith No More. La Roxette nu a fost cazul. Fata are glasul vizibil maturizat, ca să nu zic mai mult, dar asta o face mult mai interesantă.

Ce-am vrut să zic cu toate astea? Că a fost genial. (Alexandru Vărzaru)

 

Sursa: Kamikazeonline.ro - citeste articolul si AICI