Anii uitati ai lui Per Gessle

The directory files/images is not writable

Intre 1977 si 1982 Per Gessle s-a bucurat de o perioada excelenta impreuna cu Gyllene Tider, iar din 1986, cand Roxette au dat lovitura in top-uri, el a devenit unul din cei mai reprezentativi artisti din tara noastra, indiferent ca a cantat singur sau impreuna cu fosta formatie, Gyllene Tider, sau cu Roxette. Dar anii dintre 1983 si 1986, au fost ceva mai dificili, chiar daca planuiau ceva activitate cu Gyllene Tider in viitor. Este o perioada din viata lui Gessle care incepe sa fie uitata, asa ca este timpul sa vorbim putin despre ea. Multi l-au numit pe Per Gessle ”regele pop” sau chiar ”cel care a furat muzica pop”; in ceea ce ma priveste, il vad ca pe unul dintre cei mai talentati si cei mai dedicati compozitori pe care l-am avut si inca il mai avem. Daca ar fi lucrat in SUA, ar fi fost comparat cu nume ca Tom Petty. Si, pe de alta parte, ar fi putut si el sa devina un Dwight Twilley suedez…

Melodiile pe care Per Gessle le-a scris pentru Gyllene Tider la inceputul anilor '80 reprezinta o frumoasa coloana sonora a acelor vremuri inocente, sa nu spunem naive, inainte de bombardarea submarinului, Cernobal, asasinarea lui Olof Palme, primul ministru suedez, si alte lucruri neplacute care au inceput sa patrunda in statul suedez. La sfarsitul lui 1982 si inceputul lui 1983, Gyllene Tider au realizat al treile LP, ’Puls’. Chiar daca acesta nu a avut acelasi mare succes ca primele doua albume, Gyllene Tider inca mai era un grup prezent pe scena muzicala. Intrebarea pe care toti si-o puneau era in ce directie vor merge de acum incolo. Iar melodiile de pe ‘Puls’ erau doar o incercare de improvizare a sunetului, erau putin mai avansate, mai mature; chiar si temele clasice cum ar fi capsunile, tara florilor de liliac, ploile de vara, iunie, iulie, august, toate apar pe album. Ei bine, albumul a fost in top-ul clasamentelor, iar single-urile ”Sommartider” si ”Flickan i en Cole Porter-sång” au uract in top-ul favoritelor. Este posibil sa observati pe ‘Puls’ o anume lipsa de concentrare, chiar daca nu am nicio dovada in acest sens. Foarte mici detalii - de exemplu sa scada prestatia melodiei ”Sommartider”. Sunt si melodii slabe pe album, cum ar fi ”Upphetsad”.

In ianuarie 1983, 4 din 5 membri din Gyllene Tider au fost recrutati in armata. Singurul care nu a fost recrutat a fost chiar Gessle, care a spus ca el nu imbraca haine verzi – dar de fapt a pretins ca este bolnav mintal, doar ca sa evite. Pentru ca Gyllene Tider luau o pauza acum, Gessle a putut realiza un album solo, ceea ce isi dorea sa faca, si deja la inceputul lui aprilie am vazut rezultatul: ’Per Gessle’ era gata. De fapt se dorea sa se numeasca ‘Hjärtats trakt’, dar noul album al lui Ulf Lundell purta numele 'Hjärtats ljus’ (chiar daca nu urma sa fie realizat inainte de noiembrie probabil) – asa ca a avut loc o schimbare tarzie de nume. 

Venind vorba despre Lundell, Gessle urmeaza traditia pe care Lundell a inceput-o, in ceea ce priveste cariera solo. Nu pentru ca era ceva nou pentru el – ascultati, de exemplu ”Chrissie hur mår du?” de pe albumul ’Moderna Tider’ (a propos, am putea spune ca si Lars Winnerbäck a ascultat de cateva ori aceasta melodie). Un alt nume poate fi inclus pe album, si anume John Holms, si Gessle include de asemenea o versiune a melodiei ”Den öde stranden”. In multe cazuri putem spune ca ‘Per Gessle incepe acolo unde se termina ’Puls’; melodiile sunt mult mai mature, in ceea ce priveste textele, decat acele texte adolescentine despre vara si dragoste. Este unul din albumele lui pe care l-am ascultat cel mai mult – mai mult decat cele cu Gyllene Tider (probabil cu exceptia minunatului CD live din Mjölby Folkets Park), Roxette si urmatoarele albume solo. Acest album a rezistat in timp in alt fel. Prima melodie, ”På väg”, are un cor excelent si un super sunet de mandolina, iar ”Timmar av iver” fusese scrisa de fapt pentru Elisabeth Andreasson. ”Regn”, o melodie care aminteste mult de Tom Petty, este una dintre cele mai bune melodii ale lui Gessle, iar prima fata a albumului se termina cu ”Historier vi kan”, o versiune suedeza a melodiei "Stories we could tell" a lui John Sebastian pe care Gessle a auzit-o interpretata de Tom Petty, probabil aceasta:


Dupa un moment instrumental care deschide a doua fata a albumului, mai avem parte de o versiune, de acesta data a melodiei ”Den öde stranden” interpretata de idolul sau, John Holm. ”Rädd” a fost scrisa in timpul marelui turneu Gyllene Tider in toamna lui 1982, si acesta este un text tipic scris "pe drum". ”Tända en sticka till” aduce putin din melodia lui Neil Young, ”Old man”. Albumul se termina cu ”Syrenernas tid” – o capodopera tipica Gessle. Singurul single care a fost realizat este ”Om du har lust”, care a aparut la sfarsitul lui iunie 1983, cu 2 melodii pe spate, care nu au fost incluse pe album, ”Överallt” si ”Man varnade för halka”, ultimul avand textul scris de Niklas Strömstedt. ”Om du har lust” poate fi gasit si intr-o frumoasa versiune realizata impreuna cu Marie Fredriksson:


‘Per Gessle’ este un album care a imbinat perfect sunetul cu sentimentul, aceste lucru face ca albumul sa fie rezistent in timp. Se pare ca albumul este foarte relaxat, dar in acelasi timp au si lucrat foarte mult la el. Un album suedez clasic, daca ma intrebati, care ar trebui sa urce mai mult in clasamentelel albumelor din Suedia. In vara lui 1983 ceilalti membri din Gyllene Tider au reusit sa se intoarca din armata – au vrut sa faca serviciu civil fara arme si au amanat armata un an. De aceea, in toamna lui 1983 Gyllene Tider au putut inregostra un nou album, o colectie de melodii in engleza, care a primit titlul ’The Heartland Café’care a fost realizat in februarie 1984. Primul single a fost ”Teaser Japanese”, care a aparut in noiembrie 1983, o melodie pentru care au facut si un videoclip extrem de scump:


In primavara lui 1984 si-au indreptat atentia catre un turneu si in timpul verii au lansat si un mini album in SUA cu numele de ”Roxette” – a fost un mare esec in schimb. Gessle a inceput sa lucreze la al doilea album solo, in acelasi timp cand se faceau planuri de viitor cu Gyllene Tider. Un nou album urma sa fie inregistrat si se vorbea si despre un album greatest hits. Dar, cand Gessle a prezentat planurile celorlalti din formatie in martie 1985, s-a intamplat ceva neasteptat. Cand cei din grup au avut o sedinta si analizau planurile pe care Gessle le scrisese, Anders Herrlin i-a anuntat ca nu mai vrea sa continue cu Gyllene Tider. Nu as fi surprins daca Herrlin ar veni intr-o zi si ar spune ca a fost o decizie de moment; ca pur si simplu a simtit ca planurile lui Gessle erau prea mult. Oricum – Gyllene Tider nu mai existau. In consecinta, chiar si noul album solo al lui Gessle pe care il incepuse se afla intr-o alta lumina. Un single,  ”Blå december”, fusese deja realizat in decembrie 1984, dar acum, deodata, el nu mai avea 2 albume la care sa lucreze in paralel si pe care sa plaseze melodii, ci numai unul – si acesta era un LP solo. Pentru a-l face ceva mai complet, el a inclus si melodiile care fusesera scrise pentru urmatorul album Gyllene Tider; le-a prelucrat putin pentru a se putea integra in noul context. Mai mult sau mai putin se vede acest lucru.

In septembrie 1985 a fost realizat cel de-al doilea single de pe noul album, numit ”Galning”, cu membrii din Gyllene Tider la instrumente muzicale. O luna mai tarziu a aparut un disk cu numele Scener’.In ceea ce priveste sunetul, albumul reprezinta conexiunea dintre Gyllene Tider si Roxette, dar calitatea albumului nu este asa de buna in comparatie cu primele albume. Sunt multe melodii bune, dar si unele mai slabe, iar calitatea melodiilor a diminuat opinia generala. Dar cand este ceva bun, este chiar foarte bun. ”Blå december” este unul din cele mai bune hit-uri ale lui Gessle din toate timpurile, ”Inte tillsammans, inte isär” a devenit si el un mic hit radio. ”Viskar”, scris pentru noua lui dragoste si viitoare sotie, Åsa, ar fi trebuit sa devina si el un hit; este o melodie super puternica, un fel de predecesor al urmatoarelor capodopere semnate Gessle, cum ar fi ”Tycker om när du tar på mig" si ”Vilket håll du än går”. ”Speedo” este un rock american, a fost asa de apropiat de versiunea originala a melodiei ”All along the watchtower” semnata Jim Hendrix incat Gessle a fost fericit ca nu a fost chemat la tribunal pentru furt de melodie. Scener’ este ca o opera de arta de care nimanui nu i-a pasat, nu a atins valoarea asteptata. Traim intr-un timp cand instrumentele electronice au cucerit studiourile si au influentat albumele cat de cat. In martie 1986 apara un ultim disc solo al lui Gessle din acel an, ”Inte tillsammans, inte isär”. Pe el sunt incluse si 3 melodii care fusesera realizate, ”Historier vi kan”, ”Ute på landet” intr-un fantastic stil country si o versiune a melodiei ”Farewell Angelina” semnata Bob Dylan in traducerea de amator a lui Gösta Rydbrant. ”Väntat så länge” il puteti urmari intr-o versiune live din 1986.


In ciuda acestui lucru, cativa ani mai tarziu au realizat un album gratest hits cu demos din acei ani, cu proiecte si melodii scrise pe jumatate sau intregi, (se planuise un al treilea album solo), dar prima cariera solo a lui Gessle putem considera ca este reprezentata de ‘Per Gessle’ si ‘Scener’. Daca ‘Scener’ pare ca are melodiile intr-o mare dezordine, atunci este mai complicat cu Demos’, bineinteles – dar include si cateva din cele mai bune melodii de pana atunci ale lui Gessle, cum ar fi ”Blåa jeans (och röda läppar)” si ”Segla på ett moln”. In timpul anilor solo, Per a continuat sa scrie melodii tot timpul pentru alti artisti, ca o activitate in plus, dar si pentru faptul ca vroia sa se mentina in forma si sa caute ceva nou, sa descopere o noua directie. Cateva exemple de melodii din acei ani, melodii pe care Gessle le-a scris, ar fi ”Segla på ett moln” a lui Annelie Rydé, ”Stjärnhimmel” a lui Elisabeth Andreason, ”Skarpa skott” a lui Niklas Strömstedt, ”Tag detta hjärta” a lui Marie Fredriksson, ”Linda” a lui Pink si ”Varje hjärtas detektiv” a lui Shakin Fredrik. A scris si pentru Herreys, Monica Törnell, Efva Attling – iar ”30 skäl” a fost un mare hit cu un artist uitat total in ziua de astazi, si anume Anna, in toamna lui 1986. Ceva mai devreme in acelasi an, Gessle a participat la Melodifestivalen cu o melodie scrisa pentru Lena Philipsson, numita ”Kärleken är evig”. Asta s-a intamplat aproape in acelasi timp cand a aparut discul ”Inte tillsammans, inte isär”, dar Gessle incepe sa scada in popularitate.


Cariera lui Per Gessle se apropia de sfarsit. Intrebarea era ce se va intampla in continuare. Una dintre melodiile pe care o scrisese in timpul anilor solo se numea ”Svarta glas” si a fost oferita artistei Pernilla Wahlgren – care a refuzat-o pe atunci. In acelasi timp, Gessle a vrut sa faca ceva cu Marie Fredriksson, care lucrase cu el din cand in cand in ultimii ani. Insa in acel moment era ocupata cu albumul ei solo (Den sjunde vågen) dar imediat ce va fi gata, puteau inregistra o versiune in limba engleza a melodiei ”Svarta glas”, lucru pe care l-au facut, o versiune cu numele “Neverending love”. Ca nume al grupului, ei au luat numele discului pe care Gyllene Tider il lansase in SUA cu ceva timp in urma, si anume Roxette. Asa ca in iulie 1986 a inceput din nou. ”Neverending Love” intra direct in lista de hituri de vara dupa ”Vindarna” a lui Freda si ”Thorn in my side” a formatiei Eurytmics si devine un mare hit de vara in Suedia in vara lui 1986. A inceput un nou capitol in cariera lui Per Gessle. Anii uitati se sfarsisera. 

SURSA: Obladoo - vezi articolul original in suedeza AICI