Interviu cu Per Gessle - televiziunea ceha

Rep: Per, numele Roxette inseamna ceva? 

Per: Oh, da, Roxette este o melodie a unei formatii englezesti numita Dr. Feel Good din anii '70, un fel de pop rock. Prima mea formatie pe care am infiintat-o a fost o formatie suedeza numita Gyllene Tider, iar aceasta formatie a devenit foarte cunoscuta in Scandinavia. Ca urmare a acestui fapt, am convins casa noastra de discuri, EMI, sa facem un album in engleza, realizat in SUA, si chiar l-am facut si i-am dat numele de Roxette. Dar formatia nu a mai canta, atunci eu si Marie am infiintat o noua formatie si am pastrat acel nume ca nume al grupului. Deci Roxette este un fel de traditie.
Rep: Cine a fost cu ideea ca tu si Marie sa fiti impreuna?
Per: Prietenii, stii, imparteam studioul de inregistrare in anii '70 si cantam in grupuri diferite, asa ca ne cunoastem din adolescenta, in principiu.
Rep: Stiati de la inceput ca acest lucru va functiona?
Per: Nu, dupa cum am spus, eu eram in alta formatie si aveam un mare succes de 5 ani. Marie incerca sa lucreze ca artista solo. Intamplator l-a intalnit pe producatorul formatiei mele si au devenit un cuplu. Impreuna au scris primele 2 albume solo pentru Marie la mijlocul anilor '80. Dar noi eram prieteni, eram aproape ca frate si sora. Niciodata nu am avut o relatie cu ea sau ceva de genul asta. Intotdeauna am fost impresionat de vocea ei, de personalitatea ei si mereu am avut acel vis secret de a scrie melodii pentru Marie, chiar aceatsa este si ideea Roxette: melodiile mele cu vocea ei.
Rep: Dar si tu esti un mare cantaret, ai cariera ta solo...
Per: Esti foarte dragut!
Rep: Da, asa este, si totul merge, tu mereu stai la un pas in spatele ei.
Per: Da, chiar asa se si vrea sa fie, Marie este persoana din fata in Roxette. Am fost chiar foarte surprins ca melodia cu care am spart gheata este cantata de mine, stii, "The Look" este cantata de mine. Nu a fost deloc intentia noastra, nu mi-a venit sa cred timp de 6 luni.
Rep: Sunt multe formatii care au mare succes in Europa, dar niciodata nu au avut succes in SUA. Cum ati facut voi sa se intample asta?
Per: Am avut un mare noroc. Era un post de radio in Minneapolis la care oamenii puteau aduce albumele lor preferate, albume care se dadeau pe post. Iar un baiat din SUA care fusese in Suedia le-a dat un album cu Roxette si nu l-au dat pe post. Atunci el l-a vrut inapoi, si cand i l-au dat, au vazut coperta si le-a placut, coperta de la "Look Sharp". Atunci au ascultat prima melodie, inainte sa i-l dea inapoi, iar prima melodie era "The Look". Si l-au dat in direct la radio, iar telefonul a inceput sa sune: "vrem sa mai ascultam melodia asta, bla, bla, bla". A fost ca un bulgare de zapada in toata America, din Minneapolis. Si mai era un DJ in Los Angeles care avea anumite legaturi cu Suedia. A inceput si el sa il transmita in LA. Imi amintesc ca eram in Stockholm cand am aflat ca suntem la radio in State, nici macar nu stiam ce melodie este. Nu ne venea sa credem, credeam ca este poate "Liste to Your Heart" sau...
Rep: Ce surpriza!
Per: Da, Doamne!
Rep: Este aproape incredibil. L-ati intalnit pe baiat, pe student?
Per: Da, sigur, de multe ori.
Rep: Da...
Per: Intamplarea a fost foarte medatizata in SUA si el era cu noi. El a avut grija de tot.
Rep: Ce face el astazi? Este producator, ceva? Ar trebui sa fie...
Per: Nu stiu, cred ca are un stil de viata de jos in Minneapolis cu familia, cu copiii. Acum cativa ani a fost un documentar cu el si intamplarea cu "The Look", iar el arata chiar bine.
Rep: Ati fost si in top-urile europene si in cele din America. Este mare diferenta intre ele, daca le compari? Adica in ceea ce priveste gusturile.
Per: Bine, industria muzicala de astazi s-a schimbat foarte mult, nu mai pot urmari clasamentele pentru ca chiar nu mai stiu cum functioneaza. Dar pe vremuri era un fel de stil american care functiona foarte bine in America si care nu functiona in Europa. Si mereu a fost greu pentru formatiile europene sa faca acea trecere dincolo pentru ca noi nu stiam cum sa cream acel sunet. Si cred ca motivul ... am avut atatea hit-uri in America... nici macar nu am incercat, am facut totul in stil suedez. Am stat departe de producatorii americani, de casele de discuri de acolo, de directori, stii, am facut totul din Stockholm si cred ca la sfarsitul zilei s-a creat intregul sunet Roxette. Au fost multe idei din partea EMI din America si a altor case de discuri de acolo ca noi sa ne mutam in Los Angeles sau in New York, sa lucram pe langa New York sau Chicago sau mai stiu eu ce. Dar noi nu am vrut.
Rep: Asta este ca un mister. Chiar si in ceea ce priveste un hit, daca eu as fi compozitor si as vrea ca melodia mea sa fie data la radio, ce ar trebui sa evit?
Per: Ce sa eviti?
Rep: Din punct de vedere al instrumentelor...
Per: Nu cred, azi poti face orice de fapt, daca ai instrumente bune, daca ai un film cu Tarantino, poti strabate, atunci ai acel sentiment in stomac daca o sa mearga sau nu. Sau cel putin simti: asta e chiar foarte bine pentru mine. Eu aveam sentimentul ca toate melodiile sunt ca si copiii mei. Le iubesc pe toate. Daca nu imi placeau, nu le realizam niciodata. Odata discutam cu Benny Andersson de la ABBA si zicea ca el este cel mai mare fan ABBA din lume pentru ca lui ii place totul de la ABBA, el a scris totul si chiar cred ca ii place totul. Si cred ca este o gandire super, cand te gandesti asa e minunat pentru ca eu vin dintr-o generatie care face totul, pregateste totul. Astazi cineva se ocupa de un instrument, altul de bas...
Rep: Si daca nu se intalnesc, cum comunica? Pe e-mail?
Per: Nu stiu, este o nebunie, nu inteleg. Eu imbatranesc si devin senil ca parintii mei. (rade)
Rep: Cum reusesti sa pastrezi melodiile proaspete, cand le canti de asa multa vreme? Ai un sistem anume de a le aranja sau...
Per: Sunt multe lucruri. In primul rand trebuie sa aduni un grup de oameni cu care chiar iti place sa lucrezi. Si este o mare diferenta dintre Roxette de astazi si Roxette de pe vremuri. Astazi noi nu incercam sa facem un duplicat al melodiilor de pe disc, ci incercam sa cantam 100% live, un moment unic in fiecare seara, nu folsim trucaje. Uneori melodia merge prea repede, alteori mai incet, devine mai lunga pentru ca chitaristul vrea sa cante un solo mai lung sau mai stiu eu ce, ceea ce, de fapt, este exact ce vrem sa fie. Pe vremuri aveam acele trucaje pentru ca luminile pe scena erau programate, adca daca o melodie avea 3'58", atunci chiar trebuia sa aiba 3'58" si pe scena. Dar ne-am saturat de astea!
Rep: Este ca o celula de puscarie.
Per: Da, asa este, intr-un fel. Asa lucreaza majoritatea formatiilor de azi. Mai ales cand ai o multime de formatii tinere care au muzica in calculator sau pe CD si canta o data cu melodia sau ... noi nu avem asta deloc. Dar este vorba si despre gusturi aici, noi vrem sa fim mai clasici. Si mie si lui Marie ne place acest lucru. Ne place sa cantam impreuna si cred ca daca ai o formatie buna si va place sa cantati impreuna si si suna bine, este fantastic sa ai acest catalog de melodii pe care il avem noi. Pentru ca toti din public pur si simplu innebunesc. Bineinteles ca ii auzim cantand "Listen to Your Heart" sau "It Must Have Been Love", bine, nu este cel mai neobisnuit lucru din lume, dar cand ai in fata ta cateva mii de oameni si stii ca inseamna asa de mult, vezi in ochii lor, vezi cum oamenii plang, este uimitor, pur si simplu.
Rep: Am auzit ca "It Must Have Been Love" a fost transmis de mai mult de 4 milioane de ori la radio in SUA?
Per: Da, atat acesta, cat si "Listen to Your Heart".
Rep: Este incredibil. Iti imaginezi, o melodie pe care o asculti sa zicem, de 4 mii de ori fara sa te plictiseti... Este vreo melodie despre care sa spui: pot asculta asta la infinit!
Per: Da, sunt multe melodii la care ma intorc. "The Only Living Boy in New York" cu Simon and Garfunkel, "Lady Grinning Soul" cu David Bowie, o muzica fantastica. Sunt multe melodii la care sa te intorci, o munca geniala, niste melodii deosebite. Dar asta este scoala veche.
Rep: Am dreptate daca spun ca ai 35 de ani in industria muzicala? Sau mai mult?
Per: Am inceput in 1978, sunt 34 de ani.
Rep: 34 de ani...
Per: Doamne, sunt batran!!
Rep: Dar ai experienta, ai facut multe lucruri. Asta face sa iti fie mai usor sa scrii?
Per: Nu, nu este mai usor. Devii din ce in ce mai complicat pentru ca ai facut foarte multe lucruri. Pe de alta parte astazi sunt un compozitor, un artist mult mai relaxat decat am fost acum 15 ani. Atunci eram mai interesat de cariera, facea parte din sufletul meu, industria muzicala... Asta nu mai sunt asa, poate ca are legatura si cu boala lui Marie. Trebuie sa stai si sa te gandesti ce faci cu viata ta, incotro o iei, ca nu poti avea totul de-a gata. Incerc sa o iau usor cu ceea ce scriu in ziua de astazi.
Rep: Incepi cu versurile sau cu muzica?
Per: Daca totul e ok, incerc sa fac in acelasi timp. Sa ai aceeasi "temperatura" in versuri ca si in muzica. Dar pe de alta parte colectionez idei pentru versuri, titluri, iar cand incep sa scriu ceva, ma uit sa vad ce am. Poate fi o conversatie cu un taximetrist sau ceva ce ai luat dintr-un film sau ceva..
Rep: Iei ceea ce este cel mai bun in viata.
Per: Da, "Joyride", de exemplu, vine dintr-un biletel pe care mi l-a lasat sotia pe pian, in suedeza: Hej, du tok, jag älskar dig! care inseamna "hello, you fool, I love you". Si mi-am spus: super vers pentru o melodie.
Rep: Deci iei totul din viata. Trebuie sa ai grija ca devii un muzician adevarat!
Per: Asa este.
Rep: Pentru ca spui totul!
Per: Stii, asta ar putea fi un punct interesant. Cineva mi-a spus ca un american sau un englez nu ar putea scrie niciodata versuri ca in "The Look", pentru ca "The Look" este un puzzle de expresii puse una langa alta, primul vers este un fel de ghid pentru mine ca sa-mi amintesc ritmul melodiei. Stii, uneori cand scrii in engleza si stii si tu engleza, atunci folosesti limba intr-un anumit fel. Si cred ca asta este foarte interesant pentru ca eu am tendinta sa ascult cuvintele si expresiile intr-un alt fel decat o face un englez, ceea ce este bine.
Rep: Cantati si in cluburi, uneori? Sau doar pe marile arene?
Per: Bine, acest turneu a crescut, noi mergem din nou in jurul lumii. In 2009 am facut singur un turneu cu albumul "Party Crasher" si am cantat in cluburi, inclusiv in Praga.
Rep: Este aceeasi energie pe care trebuie sa o aratati, indiferent daca este un club sau o locatie imensa?
Per: Da, este acelasi lucru. Si este doar pentru distractie. Unii spun ca nu le place sa cante in locuri mari, dar eu ador acest lucru, daca ai 20.000 - 30.000 de oameni si toti canta o data cu tine, este un lucru imens, stii...
Rep: Iti da energie, cred.
Per: Da.
Rep: Deci nu ati fost in turneu de... cred...15 ani?
Per: Nu, nu chiar, 2001. Deci de 10 ani.
Rep: Este destul de mult timp. Si din cate stiu, Marie a fost diagnosticata cu tomoare pe creier. Ai fi crezut ca se va intoarce pe scena? Este aproape incredibil.
Per: Nu, nu as fi crezut. Vazand-o prin ce a trecut in toti acesti ani, era aproape imposibil. Acum este un mare miracol ca s-a intors. Daca m-ai fi intrebat acum 5 ani, as fi spus: nu, nicio sansa, nu se va intampla. Si cand am fost in turneu in 2009, nu cu foarte mult timp in urma, in primavara lui 2009 am cantat in Amsterdam, iar Marie si familia ei au venit la concert si am intrebat-o daca vrea sa urce cu mine pe scena pentru cateva melodii Roxette. Erau cam 1200 de oameni acolo in club. Si a venit, dar era asa de nervoasa, nu avea incredere in sine si mergea foarte incet, era chiar speriata, dar reactia ...
Rep: Cred ca publicul a innebunit!
Per: Oameni tipau, raspunsul pe care l-a primit a fost senzational, chiar ne-a rascolit. Atunci am vazut cat de mult starea ei s-a transformat in bine, acel raspuns din partea publicului era ca niste vitamine in corpul ei. Si la cateva zile m-a sunat si m-a intrebat daca vreau sa scriu un nou album Roxette. A simtit ca vrea sa faca asta. Asa a reinceput totul.
Rep: Este incredibil ce mare putere are muzica.
Per: Si ea este o supravietuitoare, stii, a avut doar 5% sanse se supravietuire...
Rep: 5%?
Per: 1 din 20 supravietuieste, iar ea este unul din aceia, deci este uimitor. Cand te gandesti asa, este fantastic.
Rep: Este uimitor. Este o speranta pentru toti ceilalti, pentru ca intr-o asemenea profesie este greu sa te adaptezi, stii, la o asa audienta... deci este o speranta pentru toti cei care sunt in aceeasi situatie.
Per: Da, este normal.
Rep: Se simte bine pe scena?
Per: Vrea sa cante tot timpul, zilnic. Asa a fost si cand am inregistrat albumul "Charm School". In trecut intarzia cate 2 - 3 ore la o inregistrare. Astazi este prima in studio, cand ajung eu, ea sta si asteapta, este foarte entuziasmata.
Rep: V-ati certat din cauza unor melodii?
Per: Melodiile noi?
Rep: In decursul carierei voastre! Daca tu ai scris ceva si a a zis: nu, nu imi place melodia asta.
Per: Da, tot timpul.
Rep: Tot timpul??
Per: Da, asa trebuie sa fie intr-un grup, altfel .. Problema este ca daca lucrezi impreuna, atunci trebuie sa o faci, nu trebuie sa iti placa tot ce scrie celalalt. Trebuie sa te mai si contrazici. Te certi pentru aranjamentul pe scena sau pentru coperta albumului sau cine ar trebui sa fie stilistul pentru haine sau bla bla bla...
Rep: Poti sa spui un vers anume dintr-o melodie care ei nu i-a placut si a trebuit sa-l schimbi?
Per: Nu imi vine in minte o anumita fraza, dar stiu ca au fost cateva melodii care ei nu i-au placut, nu se simtea confortabil sa le cante, asa ca le-am cantat eu. Stii, "The Look" se numea initial "He's got the look" pentru ca se presupunea sa fie cantata de Marie. Dar ea nu a putut sa o cante, suna ca o nebunie! Stii, este o melodie care suna "na na na na na" Ea vrea melodii care sa sune mai sus. "Queen of Rain" sau mai stiu eu ce, "Perfect Day".
Rep: Dar este o melodie super!
Per: Da, dar se potrivea mai mult cu vocea mea joasa in schimb.
Rep: Este minunat sa ajungi in varf, dar este si mai greu sa te mentii acolo, cred.
Per: Da, daca vorbesti de ceea ce facem acum, este un fel de rascolire a mintii. Nu ne-am asteptat la nimic, i-am spus agentului nostru din Stockholm ca suntem gata sa sustinem niste concerte si am sustinut in St. Petersburg, Moscova, cateva in Scandinavia, apoi am avut cateva oferte in America de Sud, asa am inceput sa cantam, oamenii veneau la concerte, am primit raspunsuri fantastice, oamenilor chiar le place, au inceput sa ne asalteze pe internet. Dintr-o data ne-am trezit ca avem 132 de spectacole deja planificate, acesta are nr. 134. Este ca pe vremuri cand am sustinut 130 de concerte in turneul "Joyride".
Rep: Doamne, cate zile libere aveti in timpul acestui turneu?
Per: Cand lucram foarte strans...
Rep: 14 zile?
Per: August si septembrie sun libere, in principiu, si zilele de Craciun. Apoi revenim din nou pe drumuri in februarie anul viitor.
Rep: Nu suna foarte usor.
Per: Nu, dar este placut, ne distram foarte mult.
Rep: Cred si eu. Este minunat ca ai venit.
Per: Placerea mea.
Rep: Multumim ca ai stat de vorba cu noi, succes diseara.
Per: Multumim.
Rep: Si succes in continuare in turneu.
Per: Multumim foarte mult.