Den ständiga resan (Calatoria eterna) - Documentar Partile 1 & 2 (titrare in engleza)

Marie: (canta) "Daca ma iubesti / voi deschide usa si te voi lasa sa intri in visul meu / Pentru ca timpul este un rau care curge / spre nicaieri / vreau sa traiesc fara minciuni / Cineva sa-i dea o sansa adevarului"

Marie: De fapt aceasta melodie "Den ständiga resan" este o creatie pura si emotionanta pe care niciodata nu am crezut ca o voi putea scrie, cu toate acele parti intunecate din mine. A fost scrisa pe avion cand zburam undeva, catre New York, cred. Si am aratat-o unui bun prieten si el a spus: nu poti canta asta, nu o poti publica pentru ca lumea va crede ca vrei sa te sinucizi. Atunci m-am speriat, a fost ceva oribil sa o citesc cu acest sens. Dar astazi cand ma uit inapoi la acele versuri si cant melodia sau o ascult, o simt asa cum este, imi da un sentiment deosebit si cred ca este foarte frumoasa. Acum stiu ca este o perioada de timp care s-a incheiat. Este frumos intr-un fel ca a aparut, ca s-a incheiat.

Singuratate

Marie: Melodia "Så länge det lyser mittemot" ("Atata timp cat e lumina vis-a-vis") a fost scrisa intr-o seara rece de toamna aici in Stockholm, dupa ce calatorisem mult si venisem acasa, eram singura.  Nu mai fusesem acasa de cateva luni. Si sa vii sa gasesti un apartament gol si sa iti dai seama ca acolo nu mai locuise nimeni de mult timp este chiar depresiv. Imi amintesc ce greu era. Se simtea o raceala. Apoi mi-am amintit ca este asa de frumos sa stai pe scaun si sa te uiti afara pentru ca puteai vedea atata timp cat era lumina peste drum, la vecini, asa ca nu eram chiar singura. Am simtit un pic de confort. 

Viata in turneu

Marie: Acum este chiar frumos sa ai aceasta varsta, cand ai in spate o cariera internationala. Cred ca ar fi fost diferit daca as fi avut vreo 19 ani. Aveam 30 - 31 de ani cand am avut succes. Chiar inveti sa traiesti aceasta viata, o viata foarte ciudata pentru ca esti plecat mai mereu si mereu ai oameni in jur, oriunde ai fi. Foarte rar ai liniste si pace pentru tine. Uneori esti silit sa iti aduni fortele si asa am reusit sa scriu acest album in timp ce luam pranzul, pentru ca acolo era mai liniste.

Marie: Am o rutina incredibila si de multe ori stateam si cantam si erau nu stiu cati oameni, ma intalneam cu unii chiar ciudati care vroiau sa ne salute. M-am obisnuit si cu asta. "Salut, ce ma bucur sa te vad". Da, trebuie sa inveti sa iti ascunzi opiniile, este un fel de a supravietui, de a te proteja. Inveti sa joci un teatru al naibii de bun in acele momente. Si ma bucur ca pot face asta. Sunt buna sa joc teatru.

Simtiri

Marie: Pe de alta parte platesti un pret mare, ceea ce eu cred ca am facut-o cu viata mea privata. Vreau sa spun ca am capatat incredibil de multa putere prin acest succes, incredere in mine atat ca persoana cat si ca artista, in special ca artista. Am avut multe de invatat din acest turneu mondial. Incerci sa traiesti normal pe cat poti. Si e chiar greu. Sunt oameni care reprezinta identitatea mea. Cand ma uit inapoi in viata mea, cam cu 10 ani in urma, simt ca acum mint mai putin, in orice caz, decat o faceam atunci. Si ma simt bine. Dar e greu pentru ca devii mai fragil. Cu cat spui mai mult adevarul, cu atat esti lovit mai mult. Cu ani in urma, cand erai tanar, te indoiai ca ceva ar putea fi impotriva ta. Cand ma critica cineva ma suparam. Ma supar si azi, dar am invatat sa accept acest lucru intr-un alt fel. Trebuie sa ai o distanta si fata de tine insuti. Sa nu te poti atinge. Asa cum as fi vrut sa fiu cand eram tanara.

Marie: Simt ca exista si alte valori in viata, nu trebuie sa devii egocentric, este usor sa devii egocentric in aceasta meserie. Incerc sa imi construiesc armele in acest sent si sa nu fiu absorbita de ceea ce oamenii cred despre mine.

Marie: (canta) "Daca am avea timp pentru tacere / Cand vedem, atingem si ascultam / Sa avem timp pentru tacere / Cand interiorul nostru asculta / Am ales o viata in care sa traim / Care ne costa curajul si toata energia / Dar cred ca este un loc pentru noi / Si pana cand apare, timpul trebuie sa ne poarte. 

Marie: Este ca o ora fara sfarsit, asa de incet pe acest avion in zare. La granita cu celalalt ocean ii intalnim pe cei care niciodata nu par a fi linistiti. Dar un moment care iti da putere si incredere, atata timp cat eu vad lumina in fata. Prin acest momet care fusese distrus odata, acum poti vedea o raza de lumina care te atinge.  Atata timp cat eu spun adevarul, atata timp cat avem timp pentru liniste, atata timp cat tu intelegi, atata timp cat indraznim sa mergem acolo unde gheata este subtire...Dar ca sa ajungem acol, timpul trebuie sa ne poarte linistit si lent. Firava lumina intra prin fereastra sparta intotdeauna, intotdeauna, intotdeauna.

Forta

Marie: Cred ca am o foarte buna ratiune si aceasta m-a salvat de multe ori.  Cred ca imbatranirea este unul din lucrurile de care te sperii cand esti tanar. Acum dimpotriva cred ca este foarte frumos sa ai 34 de ani si abia astept sa implinesc 40. Asta sunt eu, pur si simplu cred ca e frumos pentru ca ma simt mai sigura. Cu cat imbatranesti, cu atat devii mai mult ceea ce vrei. Cred ca e frumos sa imbatranesti. 

Viata privata

Marie: Cred ca fratii sunt foarte importanti. Sau cel putin au fost pentru mine. Mai ales Tina, cea care a fost cea mai apropiata de mine. Este o mare diferenta de varsta intre noi, dar pentru toti, mai ales acum cand eu am inaintat in varsta, am ramas tot fetita cea mica. Cand ne intalnim, chiar foarte des in ultima vreme, ne-am simtit bine impreuna. Asta inseamna mult. Ei ma vad asa cum m-au vazut intotdeauna, nu ma vad ca pe o artista.  Ma vad ca pe o fiinta normala, ca oricine altcineva. Si asta este foarte relaxant pentru mine.  Exista un lucru pe care trebuie sa-l protejezi, si simt ca trebuie sa-l protejez, si asta este viata mea privata, dragostea mea. 

Marie: Pentru ca exista o latura in interiorul meu care a devenit foarte solida pentru mine. Ceva de care chiar sa iti faci griji si sa protejezi. Altfel nu mai ramane nimic din tine. Devine ca o manusa care se plimba in jurul tau. Trebuie sa te intereseze acest lucru. Eu una nu sunt prea mandra sa raspund despre viata mea sentimentala sau cum traiesc sau acele reportaje tampite care se fac acasa, niste gunoaie. Eu cred ca este dezgustator. Oamneii trebuie sa respecte acest lucru pentru ca asta cer eu. Sunt si fani care respecta si care nu respecta. Dar cel mai mult ma deranjeaza presa sau un anumit gen de presa. Sunt si ziaristi care nu vin acasa.    

Creativitatea

Marie: Tot ceea ce am scris am scris din experienta proprie. A trebuit sa experimentez multe lucruri neplacute pentru a putea face ceva.  Intotdeauna este mult mai usor sa scrii despre ceea ce este greu, din pacate.  As vrea sa scriu versuri mai pozitive dar este foarte greu. Este ca un fel de incalzire si atat.  

Marie: (filmeaza) Este haios sa mergi in tocuri. (rade) Asta a fost bine. 

Regizor: Asa, inca o data! Cu mai mult dans.  

Marie: Foarte frumos. Esti in mijlocul padurii.

Regizor: Ce faci tu acolo in padure? 

Marie: Locuiesc aici. 

Putere

Marie: Iubesc foarte mult viata. Chiar daca uneori viata este foarte dura, asa cum am experimentat uneori. Dar momentul care urmeaza poate fi o fericire unica, o bucurie mare. Nu stiu, dar sunt destul de fascinata de asta, cu toate schimbarile... cum se poate schimba asa mult? Viata mea a fost ca o tiribomba. Abia acum a inceput sa se calmeze putin. Dar nu stiu daca acest lucru are de-a face cu faptul ca vin dintr-o familie deschisa in care toti au cantat si au fost veseli. Am avut o sora care a murit de cancer, fapt care a adus multa tristete in toata familia. Asa ca am trecut prin multe. Dar oricum cred ca este foarte emotionant sa traiesti, mai ales acum cand te simti bine este incredibil de frumos sa traiesti.