Interviu cu Roxette - 1991

 

Rep: Curand veti pleca intr-un turneu mondial. Bine ati venit aici, ma bucur ca ati putut veni.

Per&Marie: Multumim.

Rep: Cum va simtiti?

Marie: Bine.

Per: Minunat.

Marie: Frumoas sa fii acasa

 Rep: Acum nu a mai ramas mult timp. Cate saptamani veti sta acasa in Suedia?

Per: Va fi ceva timp, apoi plecam din nou in turneu, va fi unul destul de lung, probabil un an sau mai putin sau mai mult. 

Rep: Poate ca planificati cam 150 de concerte pe an. Cum va mentineti in forma sa faceti acest lucru? Pentru ca trebuie sa ai o conditie buna, nu?

Marie: Cred ca depinde de fiecare persoana. Pentru mine, cu cat incerc sa traiesc mai normal, cu atat ma simt mai bine. Daca incepi sa te antrenezi, sa alergi, poate fi dificil, cred ca ar trebui sa te comporti normal.

Rep: Deci tu nu te antrenezi deloc.

Marie: Imi petrec timpul doar inregistrand; nu am timp de antrenamente. Atata timp cat reusesti sa dormi 8 ore astfel incat inima sa se odihneasca, e ok. 

Per: Nu te poti trezi cu o ora mai devreme si sa mergi la sala de gimnastica din hotel. 

Rep: Nu. Depinde de cat de grea va fi ziua. Poate ca va trebui sa faceti si asta. 

 Per: Da, sa ne obisnuim (rade)

Rep: Daca traiti asa, adica asa cum planificati pentru anul urmator, viata asta este foarte ciudata, artificiala. Nu aveti contact cu nimeni, nu puteti merge in magazine, nu va puteti vedea prietenii si familiile ca inainte. Nu simtiti ca-i neglijati? 

Marie: Oh, da. Uneori avem acest sentiment. Dar in acelasi timp avem multe de facut. Suntem pe scena de mai bine de 10 ani. Te poti si odihni, avem experienta cu asta. Te ridici tot timpul. 

Per: Este important sa faci si alte lucruri in Roxette daca ai ocazia, sa traiesti o alta viata, dar nu e usor pentru ca munca noastra ne ia 24 de ore pe zi. 

Rep: Marie a spus ca a mers cu metroul o data doar ca sa vada ca este o fiinta umana. Asa este? 

Marie: (rade) Bine, exagerezi putin, dar...de ce nu?

Rep: Doar ca sa te bucuri si de viata normala.

Per: Dar noi muncim tot timpul, calatorim, avem activitatile noastre, deci clar ca poti innebuni in cele din urma. Si nu este deloc bine, se stie, dar poate fi destul de creativ de multe ori.

Rep: Dar cadeti de acord cand vine vorba de creatie? Pentru ca mai sunt multe de facut: lansarea albumului, vanzarea si promovarea a ceea ce ati facut. Aveti concerte...

Per: La inceput am crezut ca ia mult timp sa faci un album, sa faci muzica, dar daca lucram asa, 95% este promotie, ma refer la faptul ca dam interviuri si alte lucruri din astea, semnam discuri. Asta poate fi o parte din creatie; Poate avea un efect pozitiv asupra unei melodii. Este putin trist, dar are un efect bun asupra a ceea ce am facut.

Rep: Castigati multi bani din asta, nu ii vom numara acum, dar va schimba viata intr-un anumit fel? Eu mereu imi socotesc banii pentru o inghetata, dar cred ca voi va puteti permite lucruri frumoase.

Marie: Nu suntem niciodata acasa; calatorim tot timpul...

Rep: Ce inseamna acesti bani pentru voi?

Per: Eu, de exemplu, am investit intr-un studio in care putem lucra mai usor. Iti poti face viata confortabila. Mi-am cumparat un apartament in Stockholm, pentru ca acolo in Stockholm lucram mult. Mai mult asa cheltuim banii, nu pe o viata luxoasa. Doar sa ne facem viata mai confortabila. 

Rep: Per si Marie au ani de cariera in spate. Sa privim cateva imagini din cariera lor. Uitati-va la tunsori, in primul rand!

(....)

Rep: Cand faceti videoclipuri ca acesta (Fading Like a Flower), de exemplu, se pare ca faceti reclama pentru Suedia. Simtiti ca promovati Suedia atunci cand lucrati?

Marie: Cred, uneori. Pentru ca in interviuri suntem intrebati despre Scandinavia si Suedia...

Rep: Care este cel mai obisnuit lucru pe care l-ati auzit?

Per: Ca sunt ursi polari pe strada.

Rep: Nu este adevarat! Dar inca se mai crede asta...

Per: Si se credea ca Elvetia este capitala Suediei.

Marie: Si ca Danemarca este capitala Scandinaviei. Nu imi mai amintesc altele...

Rep: Dupa ce ati vazut aceste filmulete, va rusinati de ceva? Este ceva care v-a deranjat?

Marie: Bine, slava Domnului ca ne-am schimbat! (rade) Dar asa a fost.

Per: Sunt destui ani de atunci, a fost prin 1979 – 1980. Suntem diferiti acum.

Rep: Dar dupa atata timp, ati inceput sa imitati o sirena de ambulanta...

Marie: Ce? (rade)

Rep: Asa este?

Marie: Nu! (rade)

Per: Suna credibil, cred.

Marie: Nu inteleg.

Rep: Deci tu nu ai facut asa ceva!

Marie: NU! (rade)

Rep: Am aici o poza cu voi care va fi folosita pentru un timbru, ati vazut-o? Acesta este noul timbru care va fi imprimat mai tarziu in acest an.

Per: In octombrie.

Rep: Da. Acum sunteti in mod oficial ambasadorii Suediei. Trebuie sa simtiti asta intr-un anumit fel, asa e?

Per: Nu, nu cred. Vechiul timbru are o poveste lunga pana a devenit oficial. Dar sunt destul de dragute.

Marie: Este ca si cum am fi murit. (rade)

Rep: In ceea ce-i priveste pe americani, am auzit povestea aceea ca ati reusit acolo cu ajutorul uni student care a luat cu el un disc de-al vostru. A primit vreo recompensa pentru asta? I-ati trimis flori sau ciocolata?

Marie: Da, am avut o are petrecere cu el in Minneapolis, a primit discuri de aur, asa ca este chiar mandru si fericit pentru asta.

Rep: Cum pedepsiti casele de discuri cand va refuza?

Per: Bine, ei spun ca nu au ascultat discul. Dar acest lucru este obisnuit pentru muzica americana, daca vii din Suedia, nu ai prioritate, nu esti pe locul unu pe lista de discuri pe care trebuie sa le asculte.

Rep: In sfarsit trebuie sa spun ca toti oamenii au partile lor bune si rele. Cum e cu voi? Marie, care este partea cea mai proasta a lui Per?

Marie: NICIODATA nu vine la timp! (amandoi rad)

Rep: Per, care este partea cea mai proasta a lui Marie?

Per: Poate manca foarte mult fara sa ia in greutate. (amandoi rad)

Rep: Insa toti am vazut partea voastra cea mai buna: atunci cand cantati! “Fading Like a Flower”, de exemplu.