Interviu cu Roxette

Per Gessle despre noul album, "Charm School"

Per Gessle despre "Way Out":

Per Gessle: Sunt intotdeauna foarte fericit cand reusesc sa scriu o melodie ca Way Out pentru ca este foarte simpla. De multe ori cand incerci sa scrii astfel de melodii, ies niste prostii, stii... Nu de multe ori in viata am scris astefel de melodii. Acestea au fost How Do You Do, Real Sugar, melodii foarte foarte simple. Way Out este unul dintre ele. Am zis ca trebuie sa fie prima melodie pe album pentru ca iti atrage atentia atunci cand incepe. Nici nu stiam ce sa punem la inceputul melodiei, ce acorduri, asa ca am decis sa avem acel sunet pentru a trezi un sentiment mai puternic de country. Ceea ce este super la Way Out: este o melodie scurta si suna extraoedinar in masina. 

Daca ma uit inapoi la toate albumele noastre, eu sunt cel care a cantat prima melodie de pe aceste albume. Ideea de baza grupului Roxette este ca eu sunt compozitorul, iar Marie este interpreta. Dar s-a schimbat de-a lungul anilor si acum sunt 2 tipuri de Roxette. Cand incep eu sa cant, este o varianta de Roxette, iar cand incepe Marie sa cante, este o alta varianta. Incercam melodiile in studio, care ce va canta. Uneori Marie nu se simte confortabil cu unele versuri sau, asa cum spune ea, nu au atmosfera potrivita pentru ea. Ea pune mare accent pe asta si are motive intemeiate. Asa ca Way Out a fost facut sa fie cantat de catre mine. 

Per Gessle despre "No One Makes It On Her Own":

Per Gessle: Am inregistrat la inceput o versiune demo a acestei melodii, doar cu voce si cu chitara acustica. Mi-a placut mult, tuturor le-a placut, chiar producatorilor Clarence si Christoffer si lui Marie bineinteles. I-am spus atunci lui Marie: "Tu trebuie sa canti melodia asta. Este facuta pentru tine." Iar cand a inceput sa cante, am avut asa un sentiment: wow, canta despre viata ei, de necazul prin acre a trecut. Cand l-am scris, nu m-am gandit la Marie, s-a intamplat pur si simplu. Cred ca de aceea melodia a devenit asa de puternica. Este chiar emotionant sa o asculti. Marie este nemaipomenita cand o canta. Incercam sa facem uz de aceasta vulnerabilitate din vocea ei. Este ceva deosebit ce am vrea sa pastram si pentru alte melodii. Nu vreau absolut deloc sa o punem pe calculator si sa o distrugem, incercad sa facem opere de arta, asa cum fac alti artisti. Am vrut sa o pastra originala pe cat de mult posibil. Cred ca asta este secretul melodiei No One Makes It On Her Own. Esti afectat de aceasta voce, iar melodia este un exemplu foarte bun.


 Per Gessle despre "She's Got Nothing On (But the Radio)"

Per Gessle: De-a lungul anilor tind sa am un interes din ce in ce mai redus despre aceste lucruri. Asta nu inseamna ca nu ma bucur de felul cum este primita o melodie de catre public. Este chiar minunat, dar acum nu mai conteaza asa de mult ca in anii '90 cand eram mereu in clasamentele muzicale, cand trebuie sa lucrezi tot timpul sa te mentii in top, sa ai succes in SUA. Pe atunci mereu primeam cate un mesaj din America: nu puteti face un remix al acestei melodii care sa se potriveasca formatului pe care il avem la radio? bla bla bla Asa ca faceam pe atunci, dar acum ne-am oprit. Acum nu ma mai gandesc ca trebuie sa sune bine la radio. Acum ma gandesc ca acest album a fost facut doar pentru ca a putut fi facut. Marie, de fapt, a putut face din nou un album cu mine. Si am adunat cele mai bune melodii pe care le aveam, cele mai bune melodii pe care le-am scris. Pana nu a fost gata, nu am stiut care melodie va fi single. Cand ne-am hotarat pentru primul single, nu stiam care va fi al doilea.

Stiu artisti care inchid radioul cand se aud pe ei insisi. Eu fac exact invers, dau radioul la maxim. Cred ca este fantastic. Ieri mergeam cu masina undeva si am auzit Milk and Toast and Honey si mi-am zis: wow, suna super! Chiar sunt mandru de ceea ce am facut si cred ca suna extraordinar. Oricum, posturile de radio s-au schimbat, mai ales cele mari, au adoptat un anumit format. Uneori sunt persoane care ma intreaba de ce cred eu ca Roxette este primit asa de bine ca si cum muzica noastra nu ar cunoaste imbatranire. Am spus: nu stiu. Dar ceea ce aud din afara este ca in Top 40 din ziua de astazi, toate melodiile suna la fel. Totul este formatat potrivit statiilor de radio. Posturile de radio accepta anumite melodii. Poti face schimb de voci, totul suna la fel. Melodiile sunt facute in acelasi mod, se folosesc aceleasi sunete. Totul este un sablon. Cand eram tanar, spre sfarsitul anilor '60 si inceputul anilor '70, in acea perioada a hiturilor, puteai asculta melodii foarte diferite cu artisti ca T. Rex alaturi de Gilbert O'Sullivan, sau Tom Jones dupa Led Zeppelin. Era o varietate. Muzica mai proasta, muzica ce iti ceaza o buna dispozitie, hard rock, orice. Cred ca asa ar trebui sa fie. Iar radioul din ziua de astazi nu ofera asa ceva. Nu cred ca oamenilor, in general, le place un singur gen de muzica. Daca iti place muzica buna, daca iti place o anumita formatie, nu ai motiv sa nu iti placa si Eric Satie. Deci de ce sa nu transmiti mai multe genuri de muzica la acelasi post de radio? Nu am inteles niciodata. 

Per Gessle despre "Speak To Me"

Per Gessle: Aceasta a fost de fapt una dintre ultimele melodii pe care le-am scris. Am scris Big Black Cadillac, Speak to Me and Sitting on Top of the World vara trecuta. Deci astea au fost ultimele 3 melodii. La Speak to Me a fost cam asa: am scris probabil 50 - 60 de randuri cu "Speak to me", arata ca un imn, aproximativ. Am folosit vreo 9 sau 12 dintre ele, in grupuri de cate 3. Si am facut un demo care suna super cand cantam strofele, dar refrenul nu se potrivea prea bine. Ideea initiala a fost ca Marie sa cante refrenul, iar eu strofele. Apoi bineinteles ca am avut vechea problema: sunetul. Pentru ca Marie vroia sunetul ei preferat, dar si eu il vroiam pe al meu. Asa ca partea ei, de fapt, incepe cu partea finala a mea din strofa, ceea ce este interesant cand canti la pian, te poti pacali putin. Dar asa si trebuia sa fie, dupa cateva repetitii te obisnuiesti.  Aceste melodii demo suna cam la fel. Aceasta este una din melodiile mele preferate, are acel sunet clasic Roxette, foarte interesant.

Niciodata nu scriu mai mult decat pentru un proiect. Sunt 7 - 8 melodii pe care nu le-am inregistrat pe Charm School pentru ca nu am avut nevoie de ele. Ne-am oprit cand am ales14 melodii, 2 dintre ele chiar nu le-am folosit. Una dintre ele putea fi inregistrata pe partea B a discului, cealalta este de fapt o melodie cu acelasi titlu, Charm School, care la inceputul proiectului era o melodie foarte importanta, dar am modificat-o in studio. Exista 2 versiuni ale acestei melodii, insa ambele sunt proaste. Asa ca mi-am ales un alt tel. O sa le pastrez in sertar. 


Per Gessle despre "I'm Glad You Called"

Per Gessle: Ei bine, asa cum am spus mai devreme, exista acea vul-nerab...nerabili... nu mai pot sa pronunt, stii ce vreau sa spun (rade), exiasta acest lucru in vocea lui Marie care este foarte rar, foarte puternic.  Asa ca vroiam sa avem o melodie doar cu vocea ei si nimic altceva. Iar aceasta melodie, I'm Glad You Called, cred ca are cele mai puternice versuri impreuna cu No One Makes It On Her Own. Initial I'm Glad You Called il inregistrasem pentru albumul Party Crasher intr-o versiune teribila, cu sunet de baterie. Cantam eu si Helena in duet. Nu mi-a placut, asa ca nu l-am folosit pe album. Si pentru ca fusese scris exact asa cum suna pe albumul Roxette, l-am scos din sertar. Marie a inceput sa-l cante. De fapt a fost inregistrat intr-o camera de hotel in München pe cand eram acolo pentru Night of the Proms. Aveam cu noi echipament de inregistrare si foarte mult timp liber la dispozitie. Asa ca am incercat multe melodii in acele zile, iar chitara mea si vocea lui Marie au fost inregistrate intr-o camera de hotel din München. Si era un zgomot de fundal, nu ne dadeam seama ca nu este ca intr-un studio normal. Era un zgomot cred ca de la lift sau ceva, asa ca a trebuit sa punem niste sunete de ploaie in melodie. Asa ca la inceput sunt astfel de sunete pentru a acoperi acel sunet de lift. Hollywood! (rade) 

Per Gessle despre "Only When I Dream"

Per Gessle: Only When I Dream am scris-o initial pentru albumul Have a Nice Day. Pe atunci, Marie si Clarence, producatorul, ma urau pentru ca faceam acele demos foarte complicate. Eram tanar si nestiutor pe atunci. Dar oricum, Only When I Dream... ei urau acest demo! Nu stiu daca le place acum melodia, dar versiune demo o urau. Dar dintr-un motiv sau altul, astazi chiar si eu cred ca versiunea demo nu e buna deloc. Dar dupa cum spuneam mai devreme, am vrut sa facem un album clasic Roxette, asa ca a trebuit sa ma intorc la melodii pe care le scrisesem in anii '80 si '90 doar sa vad cum le-am scris, daca intre timp mi-am schimbat stilul de a scrie. Atunci am gasit Only When I Dream si am crezut ca este o melodie destul de interesanta. Era facut pentru duet, ceva in care sa poti combina vocile. Atunci am inregistrat un nou demo pe aceasta melodie, doar cu chitara acustica si voce si m-am dus cu el la Marie si la Clarence. Am spus: uite o melodie noua. Iar ei nu l-au recunoscut. Atunci le-am zis: L-ati mai auzit, baieti, in '97. Probabil in '98. Dar suna super si a devenit o melodie clasica Roxette. 

Acum nu mai scriu astfel de melodii. La sfarsitul ultimului refren schimb imediat ritmul, asa ca devine un nou refren. Un refren in plus, ceea ce reprezinta felul meu propriu de a lucra in anii '90. Mi-am dat seama ca acum nu mai lucrez asa, ci fac ceva mai simplu. Dar aceasta melodie a devenit interesanta si destul de puternica, mai ales cand canta Marie. De fapt partea ei vocala in aceasta melodie a fost inregistrata tot intr-o camera de hotel in timpul turneului Night of the Proms. Ea canta fantastic. 

Acum nu mai urmaresc clasamentele muzicale. Daca imi spui ce melodii sunt in clasament, nu le stiu. Eu ascult Air, imi plac si Merz, imi plac unele melodii de la Iron & Wine. Acum am devenit asa cum erau parintii mei cand eram eu mic: cred ca totul suna la fel. Pe naiba, imbatranesc! 

Succesul pe care l-am avut in anii '90 a afectat multa lume. Si multi care pe atunci aveau 10 ani sunt adulti acum si fac ei insisi muzica. Si bineinteles ca unele melodii de-ale noastre din acele vremuri au afectat oamenii, generatiile. 

Per Gessle despre "Dream On"

Per Gessle: Am scris Dream On cu Marie, vroia sa-l cante ea, a incercat dar nu s-a simtit confortabil cu acest cantec, ii placea versiunea demo si a zis: tu trebuie sa-l canti, Per! Asa am facut, dar am luat apoi o parte din cersuri si am creat o mica sectiune si pentru ea. In acelasi mod am facut si introducerea mea pentru refren, dar pe alta nota. In mare, melodia aduce o armonie, este ceva clasic, nu stiu, s-ar putea compara cu Smokie. 

Am discutat despre asta, cum sa folosim o chitara cu 12 corzi, sau ar putea fi un fel de My Sweet Lord, stii, un sunet pe care oamenii nu il mai produc in ziua de astazi. Imi place foarte mult, are un refren super. Si de asemenea a fost scris in timpul turneului Night of the Proms. 

Per Gessle despre "Big Black Cadillac"

Per Gessle: L-am scris intr-un alt ritm, 4/4, apoi in studio am schimbat la 6/8. Pentru mine este o piesa de studio pentru ca nu a fost creata asa cum suna acum. Problema pe care o are Marie este ca ii este foarte greu sa invete versuri noi. De aceea nu putem canta multe melodii noi pentru ca ii ia ei foarte mult timp sa invete versurile. Asa ca trebuie sa tinem cont de asta. Dar pe de alta parte, concertele sunt niste spectacole care contin cele mai mari hituri, cu cateva surprize, sper. 

Per Gessle despre "In My Own Way"

Per Gessle: Bineinteles ca este ceva extraordinar sa mergi in jurul lumii si sa vezi oameni din diferite tari, care au religii diferite, care vorbesc limbi diferite, oameni care sunt diferiti din toate punctele de vedere, dar care isi arata afectiunea fata de muzica ta. In My Own Way este cea mai veche melodie de pe album, scrisa in 1984, acum mult timp. Nu am folosit-o niciodata, am trimis-o cuiva din Suedia care a scris versurile in suedeza, asa ca a aparut pe albumul lui in 1984 sau '85 cred. Apoi a mai existat o versiune facuta de altcineva tot din Suedia, dar nu suna deloc ca versiunea Roxette. Nu este nicio asemanre. Mie mereu mi-a placut si am facut o versiune demo cu chitara acustica cu mult timp in urma. Pe atunci am cantat-o pentru Marie sa vad daca ii place si i-a placut. Nu stiu, trebuia sa discutam atunci despre melodia asta, In My Own way, pentru ca se potrivea primului album Roxette. Nu stiu ce s-a intamplat. Era cam in aceeasi perioada cu Neverending Love si So Far Away. Poate ca So Far Away i-a luat locul. Trebuia sa folosim doar una dintre cele 2 melodii. Apoi am uitat de ea. Dar este o melodie super, oricum, care are acea simplitate care functioneaza perfect intr-o melodie. 

Atata timp cat produci albume, intr-un fel sau altul, proritatea o reprezinta albumele lungi. Daca scriu o melodie ca She's Got Nothing On sau No One Makes It On Her Own, nu le pot da deoparte niciodata atata timp cat am posibilitatea sa le introduc pe un album. Cred ca asta este motivul pentru care nu scriu pentru alti artisti. Cred ca acei compozitori de succes se concentreaza mai ales pe ceea ce scriu pentru altii, de exemplu cei cativa compozitori din Suedia. Daca cineva ca Max Martin, care este un cantaret bun, face un album pentru el, pastreaza cele mai bune melodii pentru el. Cateva din melodiile lui imi plac. Cred ca are talent. Imi plac cele de acum cativa ani. Imi place acel cantec al lui Bon Jovi, sau primele melodii pe care le-a scris pentru Britney Spears. Ceea ce face el in ziua de astazi suna ca si cum ar face totul dupa aceeasi reteta. Pe de alta parte nu stiu cum se lucreaza astazi, pentru ca mereu sunt numite vreo 5 - 6 persoane drept compozitori ai unei melodii. Nu stiu daca unul face partea de baterie, altul partea de bas, al treilea face altceva. Nu am idee. 

Per Gessle despre "After All"

Per Gessle: After All l-am scris la chitara si, nu stiu, m-am indragostit de acele acorduri progresive. Sunt niste acorduri foarte interesante la refren. Apoi am cantat-o lui Christoffer, Clarence si Marie, care au reactionat imediat: oh, suna ca o melodie de la Beatles. Are ceva de la ei, am incercat sa obtinem un sunet de chitara asemanator cu al lui George Harrison in Octopus's Garden. Are ceva din stilul lui Paul McCartney. Dar a fost o vreme, nu cu mult timp in urma, cand vroiam sa nu o introduc pe album pentru ca am crezut ca, impreuna cu Dream On, sunau demodat. Apoi cineva m-a convins ca trebuie sa o pastrez. Pe cand eram in New York sa pregatesc albumul, Tom Doyle de la Sterling Sound s-a aratat si el incantat. El este deja o legenda acolo si mi-a zis asa: "Oh, intreg albumul trebuia sa sune ca After All. Trebuia sa-l faci ca After All. Inca 10 melodii la fel." Probabil ca asta a fost si unul din motivele pentru care l-am pastrat. 

Per Gessle despre "Happy On The Outside" 

Per Gessle: Aceasta melodie a fost scrisa imediat dupa ce am terminat albumul Party Crasher. Atunci am si inregistrat-o. Imi amintesc ca am cantat-o pentru Christoffer si Helena in aceeasi zi in care am scris-o, doar pentru a obtine o parere. Lui Christoffer i-a placut, a auzit ceva acorduri de baterie de la Phil Collins in ea, ceea ce eu nu am inteles. Apoi timpul a trecut si cand a aparut acest proiect mi-am amintit de ea si am facut o alta versiune demo a acestei melodii, pentru ca lui Chris nu ii placea primul. Am auzit-o pe Marie cantand si imediat mi-am dat seama ca unele melodii cantet de o fata capata un alt sens decat daca ar fi cantate de un baiat. Ea canta despre o alta fata. Este la fel ca in cazul melodiei Looking For Jane care a devenit foarte diferita cand a fost cantata de Marie. Daca o cant eu, devine o poveste de dragoste, daca o canta ea, este o poveste de prietenie. Atunci am mers cateva zile in studio si a iesit ceva foarte interesant. A devenit un fel de rock simfonic intr-un fel. Lui Clarence si lui Christoffer le place asta. 

Per Gessle despre "Sitting on Top of the World"

Per Gessle: Este o melodie super care inchide albumul, cred ca este minunat sa auzi o melodie cantata de Marie in final. A fost una din ultimele inregistrari pe care am vrut sa o pastram simpla si pe un ton jos. Este ceva de moda veche in principiu. Am lasat vocea sa vorbeasca. O scurta melodie destul de draguta.

Imi amintesc ca atunci cand am inregistrat Look sharp am spus: Look Sharp este un album foarte puternic. Am spus ca daca am fi inregisrat o singura melodie, am fi avut succes mult timp. Aveam asa de multe melodii bune pe care nu le avusese nimeni. Asa cred si astazi. Daca ma uit inapoi, cred ca am realizat cam 50 de single-uri cu Roxette de-a lungul anilor, iar 25 - 30 din ele sunt melodii noi. Acesta este un mare catalog de piese. Numai ca sa tii acea usa deschisa si sa intri pe scena internationala a fost ceva... Cand auzeau ca suntem din Suedia...mmm... deci probabil ca exista un Dumnezeu.