50 de ani si rege pop? - Per Gessle o ia de la capat

50 de ani si rege pop? - Per Gessle o ia de la capat











Dupa succesul mondial cu Roxette, Per Gessle a recastigat titlul de rege pop al Suediei cu melodiile sale despre vara, viata in orasele mici si nu in ultimul rand despre dragoste. Dar de ce isi pune o masca de iepure si danseaza disco cu o luna inainte de a implini 50 de ani?   


Per Gessle

 

Data nasterii: 12 ianuarie 1959

Familie: Sotia Åsa, fiul Gabriel, 11 ani

Meserie: Compozitor si pop star

Locuieste: in Stockholm, dar si in Tylösand

Numarul discurilor pe care le detine: in jur de 7.000

Numarul melodiilor pe care le are pe  iPod: 17.750

Ultimul album cumparat: “All or Nothing” cu The Subways 

 

 

Intr-un spatiu comercial vopsit cu verde, Per Gessle sta pe burta pe un scaun si pretinde ca innoata. Priveste curios in jur, ca si cum ar fi sub apa.  

In boxe se aude “Silly Really”, primul single de pe cel de-al saptelea album solo ce poarta numele de “Party Crasher”, o melodie disco destul de simpla cu un ritm alert.  

Atmosfera din studio este sufocanta, iar sub costumul negru camasa este plina de transpiratie. Cosmeticiana incearca sa ii mentina stratul de pudra de pe frunte, strat care deja este foarte gros. Melodia rasuna din nou, iar lui Per i se cere sa pozeze.  

- Gandeste-te la Mick Jagger 1967, striga regizorul.

Per Gessle face o miscare rock in aer, isi pune mainile in solduri si face niste pasi de dans destul de siguri. Videoclipul se va face intr-un bar de karaoke, iar cuvintele cheie sunt “atractiv, artistic, petrecere”. Scopul este ca videoclipul sa fie ceva simplu si incantator si ar trebui sa arate ca si cum ar fi facut acasa.  

- Vreau ca videoclipul sa aiba acelasi sentiment de voie buna ca si intregul album, spune Gessle si se aseaza in fata oglinzii din loja.

- Dimman, unde mi-e geanta?   

Managerul Marie Dimberg lucreaza cu Per Gessle din 1986 si este o profesionista in domeniu. Ea arata catre o geanta gri veche care este pe un scaun langa masa cu fructe.  

 In timp ce i se face machiajul, Per Gessle cauta in geanta mare in care isi pastreaza multe lucruri, de la lac de unghii, plectrum, guma de sters si un card de memorie USB cu cel mai recent numar al revistei de moda King. El alege imagini pentru coperti de albume. Sunt poze colorate, pline de viata, departe de pozele facute de Anton Corbin, poze care au dominat copertile ultimelor albume semnate Gessle. In acest single el are o gura mare, iar ochii ii sunt transformati in ochii unei regine disco, Donna Summer.

- Dragut, nu-i asa? Nu prea vroiam o sesiune foto, asa ca am inceput sa caut niste poze de familie in calculator. Apoi ma gandeam si la “This Year’s Model” al lui Elvis Costello, unde a pus o poza cu el pe coperta, o poza pe care a facut-o chiar el. Asa ca m-am asezat in fata oglinzii din toaleta sotiei mele si mi-am facut cateva poze; aveam ochelari de soare si o geaca de piele.  

Chiar daca in curand va implini 50 de ani, Per Gessle a realizat un album in totalitate electronic in engleza. Melodiile au titluri precum “The Party Pleaser” iar el declara bucuros ca s-au inspirat din anii ’70 ai formatiei Bee Gees, dar si din anii ’80 ai celor de la Human League, toate acestea combinate cu o atitudine punk.

In loc sa se odihneasca dupa marele succes pe care l-a avut cu ultimele doua albume in suedeza – si nu vorbim acum despre revenirea plina de succes a grupului Gyllene Tider -, el a inceput sa experimenteze o noua tehnica de a scrie melodii.   

- Cum va fi daca scriu un album cu muzica de dans?

Chiar eram curios cum va fi. Daca era sa fie cineva care sa nu poata scrie un album cu muzica de dans, acela eram eu.  

La fel cum a facut in ultimii ani, Per Gessle a mers in Skåne si s-a sfatuit cu Clarence Öfwerman, cu care lucreaza din 1986, si cu Christoffer Lundström de la Brainpool – doua persoane care nu au facut niciodata muzica de dans. In studio a ascultat melodii ca “Le Freak” cu Chic, iar pe iPod a ascultat melodii vechi cu Giorgio Moroder. Foarte concentrati, cei trei au luat notite si au fost influentati de acele melodii.  

 

 

 

Niciodata nu am avut de gand sa fiu o celebritate, dispretuiesc asta mai degraba. Nu imi place sa merg pe covorul rosu.” 



















Gyllene Tider

 

Infiintat: 1978

Discografie: Gyllene Tider (1980), Moderna Tider (1981), Puls (1982), The Heartland Café (1984) si Finn 5 fell! (2004)

Altele: Au depasit recordul audientei in vara lui 2004 cand au cantat in fata a mai mult de jumatate de milion de oameni.  

 

Roxette

 

Infiintat: 1986

Discografie: Pearls of Passion (1986), Look Sharp! (1988), Joyride (1991), Tourism (1992), Crash Boom Bang (1994), Have a Nice Day (1999), Room Service (2001), Rox Box (2006).

Altele: Au vandut in jur de 75 milioane de discuri. Printre artistii suedezi, doar cei de la ABBA au vandut mai multe.  

Chiar si artistii contemporani cum ar fi Timbaland si Nelly Furtado au inceput cu un nou ritm.  

- Incredibil, ce ciudat suna. Dar am imprumutat si de la ei cate ceva.  

Rezultatul este un disc care aminteste mai mult de acele parti comerciale din Roxette decat de Per Gessle care, cu o voce convingatoare, canta despre viata suedezilor din orasele mici, despre vara cat si despre dragoste. Pe de o parte a vrut sa faca ceva diferit iar pe de alta parte a vazut ca piata a fost invadata de albumele lui din anii precedenti.  

- Am fost obligat sa-mi schimb total stilul astfel incat sa nu sune chiar la fel. Suedia este prea mica pentru artisti ca mine car evand 150.000 – 200.000 de bilete pentru un concert din timpulverii. Bine, nu poti vinde in fiecare an.  

De aceea planul lui Per Gessle este ca “Party Crasher” sa fie lansat in intreaga lume si sa aiba succes international. Ideea este pe departe evidenta.

Au trecut 7 ani de cand a fost lansat cel din urma album Roxette intitulat “Room Service”, un disc acre a fost foarte bine primit. In afara tarii sunt destui de putini oameni care asociaza numele “Per Gessle” cu Roxette, si acelasi numar de persoane care fac legatura intre Roxette si marile lor hit-uri, asta pentru ca ei au fost mereu artisti anonimi. Astazi este foarte greu sa obtii un contract international cu o casa de discuri in comparatie cu ceva ani in urma. El spune ca contactele lui bine stabilite sunt putin perturbate pentru ca cei de la casele de discuri se schimba foarte mult.  

Cu alte cuvinte, aceasta este o provocare perfecta.  

- Tot timpul caut lucruri care sa ma faca sa stau pe varful picioarelor. Bineinteles ca sunt pe deplin constient de faptul ca sunt foarte putine sanse sa ai succes in lumea pop de afara tarii atunci cand ajungi la varsta de 50 de ani. Pe de alta parte, a fost un miracol faptul ca acest lucru a fost posibil si inainte.  

In timp ce astepta ca echipa video sa instaleze camerele, Per Gessle isi verifica frizura in fata unei oglinzi si vorbeste cu Marie Dimberg despre frizuri mai mult sau mai putin reusite de-a lungul carierei sale. Cei doi muncesc mult impreuna, asa cum Per Gessle munceste cu toti colaboratorii sai. Ea il supara la fel cum ar face o sora pentru tot ceea ce face el.  

- Cu toate astea, am devenit mult mai bun, protesteaza el.  

- Dar inca mai schimbi sulul de hartie din bucatariile oamenilor daca nu este pus cum trebuie, il contrazice ea.  

Per Gessle rade. Regizorul videoclipului aduce o masca de iepure pe care si-o pune Per Gessle. Arata foarte haios cu masca si toti membrii echipei video ii fac poze cu telefoanele mobile inainte ca el sa mearga sa danseze putn pe scena verde.  

Marie Dimberg il priveste de pe marginea scenei.  

- Asta este cea mai singuratica meserie din lume. Sa reusesti sa stai acolo si sa faci tot posibilul presupune mult control propriu. Dar controlul propriu pe care il are Per s-a diminuat in timp.  

 

Cand avea 7 ani, Per Gessle i-a cerut mamei sale sa ii coasa niste motive negre pe un sacou de catifea rosie. Acel sacou l-a purtat impreuna cu o camasa cu volane si niste cizme negre cu catarame din metal in timpul unei vizite la Liseberg in Göteborg. Pe umar avea o geanta neagra in care tinea economiile sale - 30 – 40 de monezi a cate o coroana. Oamenii se uitau la micutul grasan, iar el descrie acel sentiment ca fiind unul fantastic. Exact asa ar trebui sa fie viata.  

In cartea “Att Vara Per Gessle”, scrisa de Sven Lindström, care a fost lansata in 2007, Elisabeth Gessle spune ca fiului ei cel mai mic i-a placut ordinea de mic copil si era foarte interesat de moda inca de pe atunci. Elisabeth i-a cumparat atat papusi cat si masinute lui Per, care obisnuia sa stea ore intregi sa le aranjeze, sa le imbrace si sa schimbe hainele papusilor lui Barbie.

Cu ajutorul celor doi frati mai mari, Per a descoperit muzica pop destul de devreme si a gustat-o din plin. The Kinks, Hep Stars, Beatles si The Monkees i-au oferit o lume cu totul noua, lume care era in competitie cu celelalte lucruri pe care le avea. Per Gessle vroia sa fie cel mai bun, asa cum vroia sa fie cel mai bun si in alte lucruri care il interesau – tenis, hockey sau cursa de masini. Obisnuia sa citeasca reviste englezesti de muzica, facea statistici cu melodiile din clasamente, iar la varsta de 10 ani avea deja o colectie de 100 de discuri.

Test pop

Per Gessle include referinte pop in orice, de la texte de melodii pana la raspunsuri in cadrul unor interviuri, ca un mod de a testa audienta. Cat de des inteleg oamenii? – Destul de rar.

Cariera Solo

Discografie: Per Gessle (1983), Scener (1985), The World According to Gessle (1997), Mazarin (2003), Son of a Plumber (2005), En händig man (2007) si Party Crasher (2008).

Altele: A realizat un album si cu grupul The Lonely Boys in 1996. 

In fotografia de la scoala din clasa a IV-a, fotografie in care este cu colegii, Per Gessle arata ca si cum era tuns dupa castron, exact ca Buddy Holly. In ciuda faptului ca era greu pentru el sa aiba prieteni si intotdeauna se simtea dat la o parte, nu vroia sa se tunda sub nicio forma si nici sa-si schimbe ochelarii. Elisabeth Gessle a incercat sa-l mituiasca cu un disc pentru a-l face sa se tunda, dar el nu vroia sa auda.  

In schimb s-a afundat in muzica pop si a inceput sa viseze la poza lui pe coperta unui disc, cu promisiuni din partea altor lumi, departe de suburbiile Halmstadului.  

- Mereu am simtit ca nu fac bine. In cultura pop nu existau limite, totul era posibil. In acelasi timp era o lume interzisa, cu jucarii pentru adulti. Numai sa ai parul lung era ceva cu adevarat excitant. Puteai intalni ceva ce nu intelegeai.  

A inceput sa scrie melodii pe cand era adolescent, dar avea limite pentru ca nu stia sa cante la niciun instrument muzical. Abia cand il intalneste pe Mats “MP” Persson la liceu se gandeste ca si-a intalnit “sufletul pereche”. MP era un geniu in materie de muzica, foarte inteligent, dar nu avea ambitia de a face ceva din muzica. Per Gessle era cel care lua initiative, regizorul si in acelasi timp vizionarul care avea niste idei geniale cum sa domine lumea.  

- Daca nu ar fi fost MP, astazi as fi stat intr-un magazin de CD-uri. El a pus culoare in filmul meu alb-negru.  

Impreuna, cei doi au infiintat Gyllene Tider.

In 1980 a fost lansat albumul de debut “Gyllene Tider”, iar timp de patru ani formatia a umplut camerele adolescentilor suedezi. Cand s-au destramat, dupa o incercare esuata de a avea succes in afara tarii, Per Gessle reusise deja sa lanseze primul album solo si lucra la cel de-al doilea. “Scener” a fost lansat in 1985, dar a fost un esec. Deodata nu facea nici parte dintr-o formatie, nici nu era un artist solo, de aceea a inceput sa scrie melodii pentru alti artisti. Lena Philipsson a obtinut locul doi cu “Kärleken är evig” (=Dragostea este eterna) la Festivalul Muzicii din 1986.  

In acelasi an el a reusit sa o convinga pe cantareata Marie Fredriksson, pe care o admira de mult timp, sa infiinteze o formatie. Doi ani mai tarziu Roxette se bucurau de un mare succes cu albumul “Look Sharp!” in intreaga lume. Recompensa a fost enorma.  

Astazi poate fi considerat ceva normal, dar cand Marie Fredriksson a fost dignosticata cu tumoare cerebrala in 2002 si Roxette au fost fortati sa se opreasca pentru moment, multi radeau de planurile lui Per Gessle de a face din nou muzica in suedeza. Rezultatul a fost “Mazarin”, care s-a vandut in 370.000 de copii, insemnand un nou inceput atat in cariera cat si in plan personal.  

- Cand Marie s-a imbolnavit, aveam trei alternative: sa incetez, sa continui in acelasi ritm, in engleza sau sa fac ceva in suedeza, ceea ce nu mai facusem de mult. Atunci am inceput sa lucrez cu Christoffer Lundström si am fost multumit de rezultate. Deodata totul a devenit foarte interesant. Am fost obligat sa-mi schimb stilul de a scrie si de a lucra cu muzica. A fost ceva foarte senzational.  

Anul urmator Gyllene Tider s-au reunit pentru a sarbatori 25 de ani si au doborat recordul audientei cand au cantat in fata a peste o jumatate de milion de persoane in vara lui 2004

Obsedat. “Tot ceea ce fac provine din marea mea dragoste pentru muzica. As fi realizat discurile mele chiar daca nimeni nu le-ar fi cumparat. Le-as fi realizat in timpul noptii, iar ziua as fi stat intr-un magazin de CD-uri.”

Mai tarziu, dupa ce s-a bucurat de succes cu doua albume, Per Gessle statea in restaurantul Muzeului Modern, aratand catre casa in care locuieste, situata de partea cealalta a apei.  

Cu cateva zile inainte fusese in Londra pentru a primi un premiu pentru ca “Listen to Your Heart” avusese acelasi succes ca si “It Must Have Been Love”, fiind transmis de peste 4 milioane de ori la posturile de radio americane.  

Oamenii te recunosc la astfel de evenimente?

- De data aceasta erau multi compozitori tineri care vroiau sa se fotografieze cu mine. Ma gandeam “wow, acum incep sa imbatranesc”. Timpul a trecut si Roxette au devenit legendari. Este ciudat ca am avut un mare succes in randul adolescentilor de aici de acasa, desi aveam peste 30 de ani cand am devenit populari.  

Este uimitor cat de putin se stie despre tine, desi esti unul din cei mai cunoscuti artisti din Suedia.

- Nu am oferit prea multe informatii despre mine in decursul acestor ani.  

De ce?

- Nu cred ca cineva are de-a face cu asta. Niciodata nu am intentionat sa fiu o celebritate, mai degraba dispretuiesc asta. Nu-mi place sa merg pe covorul rosu.

In acelasi timp se pare ca tu ai si o parte destul de puternica, tinand cont de faptul ca tu mereu ai grija de felul in care arati.

- Da, chiar urasc acest lucru. Nu-mi place sa fiu in centrul atentiei in timpul unui pranz, de exemplu, urasc sa fiu primul care ia cuvantul si asta pentru ca oamenii, inclusiv eu, au multe asteptari ca totul sa fie perfect. Dar este o mare placere sa fii pe scena. Nu as putea niciodata sa fac parte dintr-un grup in care nu eu sunt cel care are rolul principal. In anii ’70 am cantat de cateva ori intr-o formatie numita Martin Örn, dar nu a mers bine pentru mine.  

Cum asa?

-  Pentru ca eu doar cascam si ma gandeam la altceva. Ma gandeam la cum sa cuceresc lumea.

Tu ai facut multe glume pe seama mandriei tale. Cand a aparut?  

- A aparut cand am inceput sa cant in Gyllene Tider. Am vazut o poza de-a mea si m-am gandit: “oh, Doamne, chiar trebuie sa slabesc!”

Dar inainte de asta nu ai observat ca erai gras?

- Ba da, am observat. Dar era un stil de viata. Familia mea este o familie obisnuita de muncitori. Cand m-am nascut eu, parintii mei tocmai isi cumparasera o casa si incepusera o noua viata. Dupa doi copii, eu am fost cel care a completat acea familie tipic suedeza. Eu mereu primeam o prajitura in plus. Daca vroiam dulciuri de la magazin, mereu le primeam.  

Aveai grija de felul in care arati si cand erai mic?  

- Imi amintesc ca vroiam ca toti nasturii sa fie cusuti pe haine si pe camasi. Daca gaseam un nasture prin casa, acela trebuia folosit undeva. Eu sunt acel tip de persoana careia ii place ca totul sa fie in ordine.  

Asta poate duce la extreme?  

- De-a lungul anilor am devenit mai putin obsedat de asta si chiar ma bucur. Totul a venit de la muzica. Marele succes cu Roxette din anii ’90 m-a facut sa ma inchid in lumea mea si sa scriu cantece. Cand am renuntat la reteta clasica Roxette, o data cu “Fingertips”, a fost pentru prima daca cand un single nu a ajuns pe primele locuri din clasamente. Probabil ca sunt cel mai bun atunci cand lucrez intr-un anumit fel. Uneori simteam ca nu este posibil ca totul sa fie asa de perfect si de bine facut. Pierd acel element spontan care face ca muzica sa fie deosebita

Arta muzicii pop

In fata unui tablou pictat de catre Ed Ruscha, la Muzeul Modern. Per Gessle nu vrea sa fie numit colectionar, dar el detine cateva sute de opere de arta ale diferitilor artisti.  

Era mai usor?

- Eram plictisit atat de mine insumi, cat si de felul in care lucram. Cand s-a ivit posibilitatea de a testa ceva nou si de a da lovitura dintr-o alta perspectiva, a aparut “Mazarin”. Pe de alta parte, nu poti fi la fel de mofturos atunci cand ai copii. Astazi sunt un tip mult mai flexibil decat eram acum 15 ani.  

Dar inca mai intorci sulul de hartie – chiar si in casele altor oameni. Din ce parte ar trebui sa vina?

- Din stanga. Asa o iau eu.  

Mergi cu metroul?

- Nu am mai mers din anii ‘70. Mereu evit aglomeratia; prefer sa merg pe partea cealalta. Vad imediat daca apare vreo situatie pe care ar trebui sa o evit. Asta face parte din mine. Dar merg la cumparaturi ca orice om. Duc o viata destul de normala. Singurul moment cand intalnesc multi oameni este vara, atunci cand multi fani Roxette vin la hotelul nostru din Tylösand. Nu iesim prea mult, mergem la restaurante selecte si adesea luam si copilul. Eu nu stau niciodata in vreun bar ciudat, in care sa flutur un card American Express.

Tu este un innebunit al muzicii pop; nu ai simtit niciodata nevoia de a te juca cu “miturile rock”?

- Am simtit cand eram mic. Dar in timp inveti sa pretuiesti si alte lucruri. Sanatatea, Leul de Aur din Djurgården. Este o viata mai linistita, dar asta nu inseamna ca devii mai putin creativ. Simt ca am facut un drum personal destul de lung. Nu mai sunt cel care am fost pana acum. Dar asta nu ma face sa cred ca nu mai scriu inca melodii pop bune.  

Cum te simti in pragul varstei de 50 de ani?  

- Nu cred ca eram mai bun sau ma simteam mai bine inainte. Eu cred ca fiecare an este cel mai bun si nu am nici cea mai mica probleca ca imbatranesc. Am mare incredere in viata mea si in relatia pe care o am.  

Se pare ca esti foarte indragostit de sotia ta.  

- Da, asa este. Suntem impreuna din 1984.

Foarte putini artisti ca tine reusesc sa intretina o relatie asa de lunga. Care este secretul?

- Suntem diferiti, dar in ciuda acestui lucru, avem multe in comun. Åsa mereu m-a incurajat mult. A inceput sa-si puna in practica interesul pentru amenajari interioare la hotelul nostru. A inceput sa deseneze si veioze.  

Nu multi oameni reusesc sa traiasca asa, in umbra altcuiva.  

- Nu. Niciodata nu as putea sa fac atatea sacrificii pentru Åsa cate a facut ea pentru mine. Este mai degraba o problema care tine de personalitate decat de sex.  

Nu va certati niciodata pentru egalitate intre sexe?

- Nu cred ca aceste cuvinte au fost vreodata mentionate in casa noastra.  

Probabil pentru ca nu este egalitate.

- Sau probabil ca este. Eu nu am un loc mai mare in casa. Åsa are un ego foarte puternic si acest lucru domina foarte mult familia noastra. Ea nu traieste in umbra mea in viata de zi cu zi.  

Fiul tau, Gabriel, este baiatul mamei sau al tatalui?

- Bineinteles ca este baiatul mamei, asa cum am fost si eu. Gabriel seamana foarte mult cu mine atat in ceea ce priveste lucrurile bune cat si pe cele rele. Reusesc sa imi amintesc foarte multe lucruri despre mine de cand el a inceput scoala. Greu de avut relatii bune cu colegii, toate acele mici grupuri care exista la scoala, in randul copiilor. Dar el are o incredere de sine mult mai mare decat cea pe care o aveam eu la 11 ani. 

Tatal tau a murit de cancer de prostata cand tu erai adolescent, ce influenta a avut acest lucru asupra ta?  

- Buna, cred. Asa spune mama, in orice caz, pentru ca lui niciodata nu i-ar fi placut ideea ca eu sa nu am o meserie normala. El era bolnav de mult timp. Statea intins in patul din bucatarie de mai bine de un an. Ceea ce este interesant este faptul ca tata a murit in aceeasi zi cand a fost publicat primul articol despre Gyllene Tider. Mats Olsson a scris despre noi in Expressen. A fost ca atunci cand incepi un nou capitol.  

A fost trist ca nu a putut sa-l vada?  

- Daca ar fi fost cum spunea mama, precum ca el nu m-ar fi incurajat niciodata, ar fi fost mult mai trist. Nu stiu unde ar fi putut duce.

Suna destul de indiferent.

- Da, dar asta este. Cand ma gandesc la asta, chiar ma bucur ca nu am avut de-a face cu o astfel de situatie. Dar desigur ca ar fi fost frumos pentru el sa aiba sansa de a se bucura de succesul meu. Putea sa vina cu mine in turnee si sa vada felete, la fel cum a facut tatal lui Keith Richard.

Cat de mult a fost influentat felul tau de a scrie de faptul ca ai devenit tata?

- Te face sa ai o alta relatie cu tine insuti si sa refelctezi mai mult. De exemplu nu inteleg cat de rau am fost cu Marie cand am luat-o in turneu un an intreg, atunci cand fiica ei avea cateva luni. Nu puteam intelege de ce copilul era mai important decat Roxette. Astazi inteleg cat de prost suna, dar pe atunci nu puteam accepta asta. Si ea avea o mare inclinatie spre a fi artist si a hotarat sa vina cu mine.  

Tu esti cunoscut ca avand o mare dorinta de a reusi. De unde vine?

- A existat dintotdeauna. Daca joc tenis, bineinteles ca vreau sa castig meciul, pentru ca ar trebui sa pot castiga, cred – adversarul este doar o persoana oarecare. Nu as putea niciodata sa produc ceva despre care nu cred ca este bun. Este valabil pentru toate discurile mele. Si este greu ca oamenii sa ma inteleaga daca eu simt ca actionez intr-un fel gresit, de exemplu in interviuri sau in programe TV. 

 Te-ai purtat rau cu oamenii doar ca sa iti vezi visele implinite de-a lungul carierei?

- Nu cred. Dimpotriva, sunt alte feluri in care poti obtine ce vrei. Mereu am fost generos cu oamenii cu care lucrez. O buna dovada este ca aproape toti inca mai sunt membri ai grupului. Daca vreunul dintre ei crede ca eu am fost ‘ceva insuportabil’ – ca pot face? A fost acelasi lucru in cazul membrilor Gyllene Tider, exista amintiri triste legate de bani, dar totul a fost pentru o perioada scurta de timp. S-a terminat repede. Nu sunt foarte bun la afaceri, dar am vrut sa am drepturile asupra melodiilor mele destul de devreme. La fel ca in cazul Roxette. Mereu eram gata sa ma cert cu casele de discuri pentru ca nu-si fac datoria. De ce Richard Marx a avut mai multa publicitate decat noi?   

In acelasi timp se pare ca nu vroiai sa vezi cum cariera Roxette este pe sfarsite.

- Bineinteles ca nu. Acesta industrie nu functioneaza asa, este suficient cu un hit fantastic si ajungi din nou in varful lumii. Am vandut 11 milioane de copii ale albumului “Joyride” si 9 milioane de copii ale albumului “Look Sharp!”, ceea ce inseamna ca sunt multi oameni care stiu cine suntem si care sunt interesati de ceea ce am facut. Ma pot astepta ca un disc sa se vanda in mai putine copii – ca in cazul albumului “Have A Nice Day”. Va fi mai bine data viitoare. M-am gandit, dar “Room Service” a fost vandut chiar in mai putine exemplare. Dara daca vom mai face vreodata un nou album Roxette, presupun ca se va vinde in 10 milioane de exemplare. Bineinteles.  

Cat de departe este acest moment? Cum se simte Marie?

- Marie se simte bine. Sunt unele zile in care este la fel ca inainte si alte zile in cale este foarte obosita. Nu ne intalnim foarte des, doar de cateva ori pe luna. Singurul lucru pe care l-am facut au fost cateva melodii pentru diferite colectii de hit-uri Roxette si ea a mai cantat cu mine intr-o melodie de pe albumul “Mazarin”. 

Iti e dor sa mai lucrezi cu ea?

- Este o intrebare grea. Uneori imi e dor de vremurile Roxette, de colaborarea pe care am avut-o. In acelasi timp, Marie nu prea a manifestat un interes special pentru Roxette in ultimii ani inainte sa se imbolnaveasca. Cand imi amintesc de acele momente din studio, nu mai vreau sa vad acea parte din Marie. Ne iubim ca doi frati; avem un copil minunat numit Roxette. In acelasi timp, stiu ca astazi traieste o alta viata. Lucreaza mult la tablourile ei si asta este altceva. Nu stiu daca chiar vrea sa mai fie in diferite emisiuni TV sau alt fel de spectacole.  

Nu ati discutat despre asta?  

- Poate ca suna haios, dar nu am discutat. Cel putin nu am facut-o de cand s-a imbolnavit. Am vorbit doar despre cateva single-uri pe care le-am inregistrat. Nu ar fi trebuit sa le inregistram in studioul lui Clarence si al lui Christoffer. Cred ca Marie nu s-a simtit prea confortabil acolo.  

Cat de des primiti oferte sa va intoarceti?

- In fiecare saptamana primim oferte extraordinare, este vorba de foarte multi bani. Totul de la petreceri de zi de nastere din Ucraina pana la festivaluri din Israel, America de Sud si Germania. Am fi putut sa castigam mult mai multi bani astazi decat in trecut, pentru ca industria spectacolelor live ofera mult astazi. In momentul de fata nu stim unde suntem si ce asteptam. Probabil un telefon de la Marie? Intre timp mi-am construit propria mea lume cu Christoffer si Clarence care mi-au oferit ceva diferiet fata de ceea ce mi-a oferit Roxette.

Ce vrei a spui?

- Am castigat o incredere muzicala foarte diferita. Cant mai bine si am curajul sa cant mai mult si la instrumente muzicale. In Roxette nu am cantat la niciun instrument, doar cateva parti solo pe ici pe colo. Astazi cant singur mai mult. Sunt sigur ca voi mai face ceva cu Gyllene Tider si sunt si mai convins ca va mai fi si Roxette. Noroc ca nu am de ales, trebuie doar sa asteptam.

Bineinteles ca nu ii va placea niciunui critic; este un disc complicat, desigur.

Esti dezamagit daca “Party Crasher” nu va avea succes?

- Nu conteaza daca imi mai cumpar o masina sau nu. Vreau doar sa ma distrez; este super sa reusesc, desigur. Ar fi perfect un loc trei in clasamentele din Germania. Dar cel mai important dintre toate este ca imi place albumul foarte mult. Il pot plasa destul de sus printre discurile pe care le-am facut.  

Cadou facut din dragoste

Inainte de turneul din 2004, sotia lui Per,  Åsa, si-a adus contributia la colectia de plectrum a sotului ei cu acest plectrum special: “Ta mej…nu är jag din!” (= Ia-ma... acum sunt a ta!) Citatul este dintr-o melodie cu Gyllene Tider.

Crezi ca exista posibilitatea ca albumul sa fie un esec?

- Nu, nu as putea intelege asta. Are tot ce trebuie sa aiba o muzica pop buna, comerciala. Bineinteles ca niciunui critic nu ii va placea; este cu siguranta un disc complicat.

Tu esti o persoana creativa: Per Gessle va implini in curand 50 de ani si face un album electronic disco.  

- Exact. Si cine sa faca un astfel de album daca nu eu? Mereu am incercat sa fac lucruri care sunt usor accesibile. Acesta imi place foarte mult.  

 

Este foarte sufocant in studioul de radio, dar Per Gessle inca poarta geaca neagra. Lui mereu ii este frig. Presiunea sangelui este destul de mica, 100/60 dupa cum a reiesit din examinarea medicala de saptamana trecuta. Sotia sa, Åsa, mereu se plange ca el are picioarele reci si cand este in pat.  

Este timpul ca “Silly Really” sa fie difuat la radio pentru prima data, iar pe orar scrie “vizita la diferite posturi de radio”.

Primul pe lista este programul de dimineata Rix Morgon Zoo in care Gert Fylking este unul din prezentatorii programului. Un producator care are castile pe urechi incepe programul si explica faptul ca un ascultator a donat un scaun care a fost in camera lui Per Gessle atunci cand era copil. Ideea este ca acest scaun sa fie vandut la licitatie la festivalul Rosa Bandet, iar Rix FM vrea sa se convinga ca acest scaun chiar a apartinut familiei Gessle.

Producatorul aduce un scaun de piele cu o rama de fier. Per Gessle este putin confuz.  

- Acest scaun nu l-am avut in camera mea, cu siguranta. Dar mi se pare destul de cunoscut.   

El o suna pe mama lui sa verifice. Ea obisnuia sa doneze mobila veche cuiva in loc sa o arunce. Acelasi lucru s-a intamplat cu acest scaun cu mult timp in urma. Ascultatorul l-a cumparat cu 20 de coroane de la Home Association din Halmstad, iar acum aceasta persoana spera sa castige multi bani pe acest scaun, bani pe care ii va oferi institului care se ocupa cu investigatia cancerului la san.  

- Spune ca am scris “The Look” pe el, spune Per Gessle si semneaza pielea cu o carioca neagra. Eu ofer 4000 de coroane chiar acum! striga Gert Fylking si il imbratiseaza.

Rix Morron Zoo transmite si la TV, iar Per are foarte multa pudra pe fata pentru a nu arata prea palid in fata camerelor. Este timpul sa incepem transmisia acum. Per alearga la toaleta si isi mai pune ceva pudra pe fata.  

Prima intrebare: “Esti pe Facebook?” Apoi Fylking vrea sa stie cati bani castiga Per Gessle din vanzarea fiecarui disc si daca Ferrari inca este masina lui preferata. Raspunsuri: “Nu”, “Nu stiu”, “Da”.

La 08.46 are loc premiera melodiei “Silly Really”. In timp ce se transmite melodia, prezentatorul programului primeste o gramada de e-mail-uri – de la fani din toata lumea, chiar din Uruguay, Japonia, Chile si Argentina. Per primeste niste copii ale acestor e-mail-uri si merge acasa unde incepe sa impacheteze discurile si sa le trimita acelor fani.  

In aceeasi seara el pleaca in SUA pentru a recruta un editor si pentru a-si intalni avocatul pentru a negocia un contract international pentru “Party Crasher”.      

In timp ce el este acolo, “Silly Really” reuseste sa ajunga pe locul 1 in listele de single-uri din Suedia.  

In Suedia a reusit. Acum este momentul sa reuseasca in restul lumii.

Ika Johannesson este redactor la “Filter”.

Magnus Bergström este fotograf la “Filter”.    

Luni, 12 ianuarie - Per Gessle implineste 50 de ani. Unde si cum va sarbatori, evita sa ne spuna. 


Sursa: Revista “Filter”