Sansele erau aproape nule

Ei apartin anilor '90, ca si Discman, Girlies si Inline Skates. Dupa o pauza de aproximativ 10 ani, Roxette isi anunta intoarcerea. Per Gessle vorbeste despre boala partenerei din formatie, Marie Fredriksson, cat si despre planurile duetului.

Rep: Domnule Gessle, timpurile bune pentru Roxette sunt reprezentate de anii '90. Cat de des auzi de la oameni anumite amintiri pe care ei le asociaza cu melodii Roxette? 

Per: Destul de des. Glumesc, asta are de-a face cu faptul ca imbatranesc. Cred ca este minunat sa traiesti asa, sa apartii oamenilor, si noi inca mai putem apartine lor - mai ales dupa tot ce i s-a intamplat lui Marie.  

Per Gessle, 52 de ani, a vrut sa devina arhitect la inceput, iar la chitara acustica a inceput sa cante abia la varsta de 17 ani. In 1986, impreuna cu interpreta Marie Fredriksson, 53 de ani, el a reusit sa infiinteze Roxette, unul din cele mai de succes exporturi de muzica pop suedeza. 
Roxette au reusit sa se impuna in fata altor trupe cu melodii care au ajuns pe locul I precum „The Look“ (1989) sau „Joyride“ (1991), au vandut 70 de milioane de albume in toata lumea. In 2002 doctorii au diagnosticat-o pe Marie Fredriksson cu o tumoare pe creier. Astazi Roxette inca sunt impreuna pe scena, in jur de 12.6. in Oberursel si pe 16.6. in Köln. Noul lor album, "Charm School“ va fi lansat vineri.

Rep: Marie Fredriksson a fost diagnosticata cu tumoare cerebrala in 2002, care a fost tratata cu succes. Cum se simte Marie astazi? In orice caz, interviuri nu mai acorda.   

Per: Asta pentru ca ea nu mai vorbeste asa de bine engleza astazi. Adica vorbeste ceva engleza, dar ii este foarte greu sa isi exprime gandurile in mod spontan. Si-a pierdut aceasta calitate.  

Unele melodii de pe noul album sunt foarte melancolice, total diferite de ceea ce auzisem de la ei inainte. Sa numim intoarcerea lor pe scena "o revenire" sau este mai degraba un nou inceput?

Per: Este putin din fiecare. Ar putea fi un nou inceput pentru ca acum cativa ani se parea ca nu existau mai deloc sanse ca eu si Marie sa mai facem ceva impreuna.

Cum se face ca, in timpul acestui turneu de nou inceput, voi vreti sa cantati mai mult melodii vechi?

Per: Este simplu, pentru ca si noi suntem fani. Cand merg la un concert U2, Rolling Stones sau AC/DC, vreau sa aud tot marile lor hit-uri. Inca imi amintesc cand am fost la un concert Police si au cantat doar 3 hit-uri, apoi doar melodii necunoscute, nu a fost foarte placut. Am urat acel concert si am plecat. Cand David Bowie va mai face un turneu, vreau sa aud acele melodii care au insemnat mult pentru mine. Nu pe acelea care LUI ii plac. Daca eu platesc, atunci sa cante pentru mine!!

Roxette este deja un nume. In ce masura ar putea fi schimbat?

Per: In acest caz, cand Marie s-a intors, ar fi o prostie sa facem un album Roxette cu 20 de melodii instrumentale. Daca am face o astfel de melodie, am folosi elementul cel mai potrivit, si acela este vocea lui Marie.  

Putin cate putin, anii ‘90 capata farmecul anilor ‘50. Roxette vor fi din nou la moda acum?

Per: Pana acum cateva luni nu m-am gandit deloc la asta - pana cand oamenii au inceput sa isi aminteasca de Roxette. Nu as fi crezut niciodata ca acesti oameni ar putea sa isi aminteasca de noi intr-un mod atat de special. Probabil ca a venit si vremea noastra. 

Ce amintiri ai TU din anii ‘90?

Per: Inceputul anilor ‘90 a reprezentat punctul culminant pentru Roxette. Trei ani la rand am fost intre primele trei formatii cele mai difuzate in SUA, pentru asta ar trebui sa compui mult. Pe de alta parte s-a nascut fiul meu; asta iti schimba viata pentru totdeauna. In principiu, anii ‘90 au reprezentat foarte mult pentru mine. 

Tie iti place muzica anilor ‘60 si ‘70. Este adevarat sa fiul tau s-a nascut in timp ce tu ascultai „Yellow Submarine“?

Per: Da, este adevarat, dar nu fusese planificat asa. Fiecare cuplu are o melodie reprezentativa, iar in cazul meu si al sotiei mele, melodia este „Here, there and everywhere“ cu The Beatles. Aceasta este pe albumul „Revolver”. Gabriel a venit pe lume foarte repede, am mers la spital cu un CD-player si i-am spus doctorului: te rog sa ma anunti cu trei minute inainte sa vina pe lume ca sa se intample in timp ce ascultam melodia noastra. Cand doctorul a spus: “Acum vine!”, am inceput sa ascult „Here, there and every-where“. Dar nasterea a durat  30 de secunde mai mult, iar urmatoarea melodie de pe album era „Yellow Submarine“. Asta este o mare diferenta, desigur. Cand Gabriel va implini 18 ani, va trebui sa ii spun. 

Iti voi spune acum o poveste mai veche: cand eram mic, obisnuiam sa cant la feon pentru ca credeam ca nu ma aude nimeni. Dar nu era asa: intr-o zi cand am iesit din baioe, toti din familia mea erau pe jos de ras. Pentru ca eu cantasem „Fading like a Flower“.

Per: Oh. Acum nu mai auzi acea melodie, cu siguranta.

Asa este. Iar tu acum ce amintiri ai, legate de „Fading like a Flower“?

Per: „Fading like a Flower“, asta a fost acum mult timp. Inca imi amintesc cum am lucrat pentru acea melodie. Stiam ca va deveni un hit. Si asa a fost, nu stiu cum. In 1990, cand am inregistrat albumul, aveam 31 de ani. Daca as fi avut 21 de ani, as fi fost cu mintea in alta parte. Dar oricum, pentru un motiv sau altul, stiam: acesta este sunetul perfect pentru aceasta perioada. 

Interviu realizat de Silke Offergeld