Interviu cu Per in Australia

Rep: Per, multumesc pentru timpul pe care mi-l acorzi inainte de a urca pe scena. Bine ati revenit in Australia.

Per: Este placerea noastra.

Rep: In seara asta veti canta aici in Sydney. V-ati gandit sa fiti primiti asa de bine dupa 17 ani?

Per: Nu. In cazul acestui turneu nu am stiut la ce sa ne asteptam. Am vrut sa cantam, iar ideea de baza a fost sa face mun turneu in Europa si sa cantam in cluburi. Dar s-a transformat intr-un turneu mondial de 20 de luni. Dintr-o data ne-a trezit in Australia, de unde vom pleca spre America de Sud, Canada…este o nebunie pur si simplu.

Rep: Aveti cereri peste tot.

Per: Noi stim ca am vandut o gramada de discuri si ca am avut succes cu multe melodii. Nu am mai fost plecati in turneu din 2001, asa ca nu stii niciodata. Suntem foarte norocosi ca am putut face acest turneu.

Rep: In 2002 Marie a avut acea tumoare canceroasa. Cum ai reactionat tu la vestea asta?

Per: Desigur ca a fost un dezastru pentru ea si familia ei, mai intai de toate, dar si pentru noi ceilalti a fost ceva devastator. Pe de alt aparte am inceput o noua cariera care nu avea de-a face cu Roxette, pentru ca Roxette pentru mine se terminase. Nu stiam ce se va intampla. Marie a avut 5% sanse de supravietuire, doar 1 din 20 supravietuieste acelei boli. Asa ca am crezut ca totul este doar istorie. Asa ca am inceput sa realizez albume la care am lucrat cu oameni noi, iar acest lucru s-a dovedit a avea un foarte mare succes. Prin urmare, in ultimii zece ani am fost foarte ocupat, iar munca mea nu a inclus Roxette. In 2009 am avut un turneu solo in Europa cu albumul meu solo ”Party Crasher”, iar Marie a venit cu familia sa vada concertul din Amsterdam, iar eu am intrebat-o daca poate veni cu mine pe scena pentru cateva melodii cu Roxette, dar ea nu a vrut la inceput. Atunci am obligat-o cat de cat sa vina, iar acel moment a insemnat un nou inceput. A venit cu mine pe scena sa cantam ”The Look” si ”Listen to Your Heart”, iar oamenii plangeau, pur si simplu. A fost foarte emotionant pentru toti. La doua saptamani m-a sunat si m-a intrebat: de ce nu scrii un nou album Roxette? Eu sunt gata sa reincep. A fost ceva super! I-am spus atunci: serios? Hai sa-l facem si vedem ce se va intampla! Asa ca am inceput sa scru melodii, am mers in studio si am luat-o de la capat.

Rep: Va bucurati ca ati revenit?

Per: Da si nu, adica stii ca ea a trecut printr-o periada teribila. Multi ani a fost intr-o forma foarte proasta. Pe de alta parte este ca un Amazon, este fiinta cu cea mai puternica personalitate pe care am intalnit-o vreodata. Va trece peste toate, sunt sigur de asta.

Rep: De ce crezi ca voi doi lucrati asa de bine impreuna?

Per: Pentru ca suntem foarte diferiti, cred, asta este secretul. Avem anumite lucruri in comun, ca de exemplu gustul muzical. Amandurora ne place foarte mult muzica anilor ’60 – ’70. Dar felul in care lucram in studio, felul in care realizam ceva este total diferit. Suntem personalitati foarte diferite. Ideea de baza in Roxette a fost sa combinam melodiile scrise de mine cu vocea lui Marie. Si a mers.

Rep: Da, asa este. Aici in Australia aveti un foarte mare succes, ati vandut foarte multe bilete pentru aceste concerte, au foat mai multe bilete decat in 1995?

Per: Cineva mi-a spus ca am vandut mai multe bilete decat Rod Stewart, care a avut turneu in acelasi timp. Am zis: ce? Este o nebunie. A fost la fel in cazul tarilor din estul Europei – Rusia, Ukraina. Am vandut mai multe bilete decat Ozzy Osbourne, Sting, toate acele formatii foarte cunoscute. Este o nebunie.

Rep: De ce oamenilor le place muzica voastra asa de mult?

Per: As vrea sa stiu si eu. Cred ca este vorba de calitatea durabila in timp. Este o muzica ce isi are radacinile in anii ’60-’70, sunt melodii foarte puternice. Se pare ca ii atrage pe toti.

Rep: Ce face ca totul sa fie asa de aproape de acesti ani?

Per: Totul de la The Monkees si The Beatles. Cand eram adolescent, eram cel mai mare fan David Bowie din Suedia. Am inceput sa scriu melodii, nu stiam sa cant la niciun intrument, scriam doar melodia si versurile. Am fost foarte influentat de persoane ca Joni Mitchell, Lennart Cohen si multi altii, dar nu am indraznit sa cant pana cand nu a aparut acea moda punk. Stii, cand nu era nicio problema daca faci greseli. (rade) Asta mi s-a potrivit perfect. Asa ca am infiintat un fel de formatie punk cand aveam 16 ani, o formatie care se baza pe melodiile mele. Primul single pe care l-am avut a ajuns pe locul 1 in Suedia. Apoi cariera mea a mers foarte bine.

Rep: Cand scrii versuri, le scrii in engleza sau in suedeza?

Per: In engleza. Si in cele mai multe cazuri scriu versurile mai intai, sau aproape toate versurile. Astfel simt despre ce este vorba in text, acea temperatura a textului, daca o putem numi asa, apoi scriu melodia. Pentru mine este mult mai usor sa scriu muzica decat sa scriu textul. Asa ca petrec mai mult timp sa scriu versurile, ore-n sir, de zece ori mai mult timp, chiar daca nu se intelege cand asculti.

Rep: Intelegem, stim despre ce vorbiti in texte.  

Per: Este ceva inspaimantator pentru tari ca Australia sau Africa de Sud sau America sa ne ascultati pe noi, niste straini, cum cantam in limba voastra. Ma simt ca facand parte dintr-o echipa de foarte departe, ca un incepetor atunci cand cant in limba voastra. E putin ciudat.

Rep: In ceea ce priveste marile hit-uri, le-ai scris repede sau ai muncit o gramada la ele?

Per: Bine, in general ideile au venit destul de repede. Dar bineinteles ca petreci destul de mult timp sa finalizezi lucrurile. ”The Look”, de exemplu, primele versuri ”Walking like a man, hitting like a hammer” sunt de fapt niste versuri care ma ghideaza, ma ajuta sa imi amintesc ritmul. Nu inseamna nimic de fapt. Dar apoi exista ceva logica, asa ca am pastrat acele versuri. Deci cam asa functioneaza, trebuie sa ai antenele sus tot timpul, de exemplu daca vorbesti cu taximetristul si el spune ceva haios, atunci folosesti acele cuvinte intr-un vers sau ceva.

Rep: Cum a fost sa transformati filmul ”Pretty Woman” intr-un succes international din cauza coloanei sonore?

Per: A fost perfect, acest lucru s-a intamplat intre doua albume. Nu aveam multe melodii, cred ca am lansat 4 sau 5 single-uri de pe albumul ”Look Sharp”. Noi nu eram foarte vechi in muzica, asa ca nu aveam mare lucru. ”It Must Have Been Love” era de fapt o melodie veche.

Rep: O melodie de Craciun.

Per: O melodie de Craciun cu versuri de Craciun. Imi amintesc ca am primit un telefon de la Garry Marshall, regizorul filmului, in care mi-a spus ca ii place acea melodie. A facut schimbari in film, nu a vrut ceva dialog, vroia doar acea melodie pentru 50 de secunde sau cate erau. Pe atunci nimeni nu o cunostea pe Julia Roberts, era incepatoare in film, iar Richard Gere era ca si cum ai fi ascultat stirile de ieri. Deci era un film al nimanui, daca putem spune asa, film care s-a dovedit apoi a fi un mare succes. Uimitor.

Rep: Cum este sa fii din nou in fata publicului din Australia? Suntem galagiosi?

Per: Sunteti cam ca publicul enlglez, adica vorbitor de limba engleza. Nu sunteti la fel de galagiosi ca America de Sud, dar sunteti si voi galagiosi. Va place sa va pastrati scaunele, stati pe scaune cand nu recunoasteti melodia, iar cand o recunoasteti, va ridicati. Asa ca va place, dar aratati chestia asta intr-un alt fel.

Rep: Marie se bucura ca este din nou pe scena?

Per: Ii place foarte mult acest lucru. Acest turneu este ceva imens pentru ea. Este cea mai mare nebunie pe care o avem pentru ea, dar face fata foarte bine. Primeste foarte multa afectiune din partea publicului de peste tot din lume. Este minunat.

Rep: Ce e cu aceste mingi de plaja?

Per: La mine in piscina am toate aceste mingi. (rade) Pe timpuri, in anii ’90, aveam acele baloane la melodia ”Joyride”, iar acum cineva a avut ideea cu aceste mingi de plaja. Si am spus: de ce nu? Asa ca le aruncam peste public in timpul melodiei ”Joyride”.

Rep: Este foarte haios.

Per: Absolut. Suntem foarte norocosi sa avem aceasta formatie. Formatia cu care lucram in acest turneu este de fapt formatia cu care am lucrat eu la albumele solo. Este formatia mea, nu este formatia originala Roxette. Acestia sunt cei mai buni muzicieni cu care am lucrat vreodata. Si stii ca noi nu folosim calculatoate, tehnologie moderna si alte chestii deloc! Asa ca fiecare seara este unica.

Rep: Voi sunteti de moda veche, lucrati doar cu instrumente.

Per: Noi vrem ca fiecare seara sa fie speciala. Uneori melodiile sunt prea rapide, alteori prea lente. Dar nu conteaza. Avem timp.

Rep: Si este in direct.

Per: Da, 100% live.

Rep: Cum se face ca Suedia a dat asa de multe nume in intreaga lume? Ce este asa de special in Suedia?

Per: Nu stiu, mereu mi se adreseaza aceasta intrebare. Nu am nici cea mai mica idee. ABBA a fost un fenomen in muzica in anii ’70. Cred ca noi, cei care venim din tarile mici, am ajutat mult pentru ca la un moment dat, discurile noastre suna la fel ca si cele americane sau cele englezasti. Dar cand am inceput eu cariera, discurile suedeze sunau foarte prost. Am incercat sa le mixam in New York, in Londra, doar ca sa avem un alt sunet. Dar nu prea am reusit. Dar cand a aparut revolutia digitala, puteam inregistra oriunde, in München sau in Melbourne sau in alt aparte. Peste tot obtineam acelasi sunet. Asta ne-a ajutat foarte mult. Pe de alt aparte cred ca noi in Scandinavia avem o frumoasa traditie in ceea ce priveste muzica populara, o muzica foarte frumoasa. La fel ca si in nordul Angliei. In muzica celor de la ABBA exista o foarte mare influenta din muzica populara. Benny Andersson s-a inspirat mult din acea muzica. Cred ca este la fel si in cazul meu si al lui Marie. Noi am crescut cu aceasta muzica din nord. De fapt, cand am terminat scoala, am lucrat 10 luni ca trubadur, cantam in spitale, iar ceea ce cantam erau cantece din popor, suedeze. Cantam in suedeza…

Rep: Fantastic, deci tu ti-ai folosit vocea de foarte devreme, erai destul de talentat.

Per: Dupa cum am zis si mai devreme, daca asculti mult Lennart Cohen, Joni Mitchell, Paul Simon, James Taylor, toti acesti artisti, atunci canti ca ei. Acelasi lucru cu muzica pe care o auzi pe strazile Londrei.

Rep: Ok, care este melodia ta preferata?

Per: Ei bine, inca imi place ”The Look”. Cred ca ”The Look” inca mai are acel ceva magic, nu stiu, inca mai suna ca un hit. Si este destul de greu sa mai faci un hit asemanator.

Rep: Cred ca si ”Dressed for Success” este o melodie super!

Per: Da, este o melodie care contine acel secret clasic. Nu stiu, dar toate hit-urile noastre au fost cel mai greu de scris. ”The Look”, ”Real Sugar” – toate au acel ceva. ”How Do You Do”…

Rep: Multumim ca ne-ati permis sa venim in culise. Distractie placuta la concert.

Per: Multumim.